Cea mai periculoasă carte din lume?
De ce trebuie publicat Mein Kampf? se intitulează editorialul numărului din decembrie al revistei franceze Magazine litteraire. Tot în decembrie, canalul de televiziune franco-german, Arte, a difuzat un documentar amplu, intiulat Mein Kampf, manifestul urii. BBC îi dedica, în inauarie 2015, o emisiune de jumătate de oră, intitulată Mein Kampf: Publish or Burn. În afara Europei, în numeroase ţări asiatice, nu doar arabe, Mein Kampf e un bestseller care circulă liber. În India, peste 100 000 de exemplare în limba engleză au fost vândute în perioada 2003- 2010, la care se adaugă o mulţime de ediţii traduse în variate dialecte locale, afirmă articolul Natashei Noman publicat în iunie 2015 pe site-ul http://mic.com/articles/120411/how-hitler-s-mein-kampf-became-a-bestseller-in-india#.4f8yt6JZn.
Articol editat de , 5 ianuarie 2016, 10:40 / actualizat: 21 ianuarie 2016, 14:21
În Europa, după moartea lui Adolf Hitler, în 1945, administrarea drepturilor de autor asupra cărţii au revenit landului Bavaria, unde figura ultimul domiciliu al autorului. Prevalându-se de legea dreptului de autor, a fost interzisă publicarea cărţii vreme de 70 de ani. La 1 ianuarie 2016 termenul a expirat şi Mein Kampf intră în domeniul public, deci va putea fi reeditată şi folosită fără restricţii, ceea ce înseamnă că oricine îşi va putea publica propria ediţie în Germania.
Dar şi până acum în marile librării franceze, de exemplu, îţi puteai procura, cu fereală, căci nu e expusă la vedere, ediţia franceză din 1934, cea de la Nouvelles Edition Latines. Absenţa oricărui comentariu critic din acea ediţie e compensată de o atenţionare de câteva pagini, impusă de un decret din 1979, privind potenţialul pericol al propagandaei naziste. Dincolo de ediţiile pe hârtie, cartea circulă, însă, liber pe internet, unde poate fi citită în format pdf, chiar şi în limba română.
O polemică serioasă, cu numeroase argumente pro şi contra, dezbate dacă trebuie republicat şi discutat acest text fondator al nazismului sau trebuie interzis. Cartea rămâne periculoasă, afirmă producătorul englez al documentarului de la BBC, pentru că, în epocă, istoria lui Hitler este istoria subestimării lui, şi a acestei cărţi. Mein Kampf (Lupta mea) e un plan de cucerire a lumii, un caz unic de conspiraţie la lumina zilei, care trebuie studiat şi explicat, susţin istoricii. O echipă de cercetători de la Institutul pentru Istorie Contemporană de la München pregăteşte de trei ani o ediţie comentată şi explicată a cărţii ce urmează să apară acum, la finele lui ianuarie 2016. Documentarul difuzat de Arte semnalează însă că după anunţul liberalizării editării cărţii, landul Bavaria a revenit în 2014 asupra decizei şi o nunanţează, spunând că editorii vor fi deferiţi justiţiei dacă se constată că servesc propaganda de extremă dreaptă. În aceste condiţii, istoricii germani consideră că e cu atât mai important să apară o ediţie germană comentată. Cu un aparatul critic cu care volumul ajunge la 2000 de pagini, ediţia germană este finanţată din bani publici.
În acelaşi timp, editura Fayard pregăteşte şi ea o reeditare, la care lucrează o echipă de istorici responsabili de prefaţă, contextualizare, note de subsol, surse, note critice. Germanistul Olivier Mannoni realizează pentru editura Fayard o traducere care evidenţiază structura paranoică a limbajului lui Hitler, decăderea fără precedent a limbii germane prin alunecările semantice şi manipularea limbajului practicat de Hitler. Jocul lui nemaivăzut conjugă lirismul limbii germane clasice cu o logoree care îneacă citiorul în argumentele unei logici false comentează editorialistul francez Pierre Assouline. Cartea apare şi ea în 2016 şi are ambiţia să fie ediţia de referinţă, care să contracareze pe cele ce nu vor întârzia să invadeze piaţa, susţinute de edituri legate de extrema dreaptă. Acestea din urmă vor avea, desigur, grijă să se camufleze sub o retorică abilă pentru a nu putea fi acuzate de apologia nazismului. Dar totuşi, întrebarea oportunităţii reeditării acestei cărţi rămâne deschisă.
Peste 700 de pagini de instigare la ură, pe jumătate autobiografie, pe jumătate ideologie, scrise de Adolf Hitler în cele 9 luni petrecute la penitenciarul din Landsberg-am-Lech în 1924, unde fusese condamnat pentru Puciul de la berărie, încercarea de lovitură de stat eşuată din 1923, au devenit doctrina social-naţionalismului german.
Cartea este esenţială în înţelegerea evoluţiei şi ascensiunii nazismului, dar nu este mai puţin importantă şi pentru înţelegerea celui de Al Doilea Război Mondial. Nu e cartea unui bolnav mintal, spune articolul francez, ci a unui agitator mânat de un proiect politic hrănit din amărăciunea şi umilinţa trăită de germani după Tratatul de la Versailles. Dacă ar fi fost citită cu adevărat de francezi înainte de 1930, în versiunea integrală, necenzurată (cea de la Nouvelles Edition Latines), poate atitudinea pacifistă a unor politicieni ar fi fost reconsiderată în epocă iar istoria ar fi luat alt curs. Adevărat program de guvernare, cartea conţine aproape tot, mai puţin soluţia finală.
Se ştie mai puţin, dar Mein Kampf a fost una din primele cărţi interzise spre vânzare de ocupanţii germani, când s-au instalat la Paris în vara lui 1940. Din ediţia integrală, francezii ar fi descoperit, că, după evrei, sunt poporul cel mai urât de Hitler.
Biblioteca Central Universitară din Cluj conservă exemplare din ediţiile în două volume în limba germană din 1938, 1939 şi traducerea fragmentară în limba română din 1941, sub titlul Educaţia în statul rasist: fragmente din Mein Kampf. Semnalăm reeditarea comercială a cărţii în limba română din 1993 (editura Pacific) care nu beneficiază de aparat critic.
Dacă e oportun sau nu să reedităm această carte e o întrebare al cărei răspuns trebuie judecat în contextul secolului XXI. În Europa lui 2015, confruntată cu valul migranţilor musulmani, cu creşterea aderenţilor la mişcările naţionaliste, cu creditarea partidelor naţionaliste ce acced la guvernare, istoricii susţin că e oportun să fie studiată o carte care fondează la vedere limbajul totalitarismului. În acelaşi timp, absenţa contextualizării critice a cărţii riscă să alimenteze discursul rasist, susţin alte voci din interiorul breslei. Unii supravieţuitori ai Holocaustului consideră că republicarea cărţii constituie un afront adus victimelor lagărelor de concentrare, în timp ce alţii cred că trebuie explicat tinerilor pericolul creditării ei. Partizanii proscrierii cărţii invocă responsabilitatea răspândirii ideilor naziste într-o Europă confruntată cu valul etnicist şi consideră că, republicând-o pentru mase, riscăm să alimentăm ideologia mişcărilor extremiste.
Dincolo de aceste dispute, cartea circulă liber pe internet iar concluzia articolului francez rămâne un subiect de meditaţie pentru noi toţi:
În ce fază a maturităţii se află o societate europeană care la 70 de ani de la finalul Războiului se teme să ofere liber contemporanilor săi spre lectură acest sinistru pamflet, dar indispensabil document istoric.
Oana Cristea Grigorescu
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
