2015 la TMS

Retrospectiva teatrală 2015 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj e descrisă concis în programul afişului lunii ianuarie, din care nu lipseşte nici una din premierele remarcabile ale  anului trecut, pe care vi le recomand. Toate au supratitrare în limba română, propun teme ce rezonează cu prezentul vieţilor noastre.

Articol editat de , 5 ianuarie 2016, 13:31 / actualizat: 21 ianuarie 2016, 14:23

http://www.huntheater.ro/havi_musor.php?mm=1

9 ian. Amerika după Franz Kafka, regia Michal Dočekal , poate cel mai împlinit scenic spectacol al anului trecut la TMS, vorbeşte despre iluzia lumii libere bruiată de ameninţarea  autorităţii represive.

Franz Kafka a fost primul autor care a descris automatizarea şi mecanizarea societăţii moderne fără să se refere la industrializare, ci la mecanismele impersonalizării relaţiilor umane. Şi aceasta e o temă la fel de actuală ca acum mai bine de optzeci de ani. Principala temă a romanului e descoperirea lumii de către eroul principal, iar diversitatea lumii e reprezentată de pământul numit Amerika. Nu e  Statele Unite, ci undeva,  Amerika, o lume cu conotaţii foarte puternice în Europa. Cred că  semnificaţia simbolică e mai puternică pentru noi, în Estul Europei, închisă până nu demult, şi fără posibilitatea de a experimenta personal ce înseamnă acest loc. Deşi, asta poate nu e foarte important, nici Kafka nu a  vizitat niciodată America, deci acest pământ al utopiei e locul unde personajul principal se confruntă cu realitatea. Am înţeles că şi noi aici, în ţările post comuniste, în ultimele trei decade am fost confruntaţi cu realitatea lumii libere, cu societatea liberă. Iar această confruntare nu e atât de pozitivă şi neproblematică cum credeam înainte de a o cunoaşte.(regizorul ceh Michal Dočekal).
12 ian. Breaking the Waves, dramatizarea semnată Vivian Nielsen după filmul omonim al lui Lars von Trier, regia Tom Dugdale. O specialitate a teatrului maghiar clujean, variantele de scenă ale filmelor celebre îşi găsesc în teatru personaje originale în interpretări memorabile.

Unul din motivele pentru care am făcut acest spectacol e că am dorit să prezentăm propria perspectivă asupra temei. Noi, ca realizatori ai spectacolului, nu puteam ignora faptul că filmul există. Dacă adaptez ceva şi ignor varianta originală e ca o minciună pentru mine. Nu e onest faţă de original.  Trebuie să acceptăm că există deja un film, originalul poveştii, şi acesta e motivul pentru care am dorit să ieşim din acel tipar,  dar în acelaşi timp să reflectăm asupra a ceva ce deja există. Iar spectacolul nostru e ca un implicit dialog între amintirile despre acest film şi ce a reieşit încercând să îl uităm. Altfel nu puteam face propriul nostru spectacol. (regizorul american Tom Dugdale)

14 ian. #cântecdelebădă după Cehov, spectacol de performance semnat de Sinkó Ferenc, poate cel mai inovator şi curajos spectacol al anului trecut, explorează exigenţele şi limitele raportului nostru cu tradiţia.

A fost un proces excepţional, chiar dacă pentru mine a fost o experienţă nouă, provocatoare în sensul că a trebuit să învăţ un alt limbaj scenic, şi anume limbajul mişcării.  E ca şi cum aş cunoaşte numeroase limbi romanice ca spaniola, franceza sau româna şi ar trebui să învăţ portugheza; limbi înrudite, dar totuşi diferite. (actorul Sándor Keresztes)

26 ian. Dorinţa de Franz Xaver Kroetz, regia István Albu, ridică indirect o întrebare: cum putem face viaţa posibilă de vreme ce instinctele ne conduc peste puterea de reglementare a raţiunii?

István Albu este un regizor foarte tânăr care  este în căutarea limbajului lui specific, dar care construieşte spectacolul urmărind cu o sensibilitatea aparte modul în care actorii reacţionează la propunerea de text şi de stil. (dramaturgul András Visky)

28 ian. Recviem pentru un spion de Georg Tabori , regia Mihai Măniuţiu, o comedie neagră altoită pe drama psihologică şi farsa poliţistă.

M-a interesat bineînţeles povestea, cine oare a trădat dintre cei trei spioni? Unul se pare că a trădat, sau poate  toţi trei, poate nici unul, e greu de aflat. E mai multe decât o poveste poliţistă şi m-a interesat că ştie să facă din povestea asta un adevărat labirint, al oglinzilor, cu posibilitatea de a amesteca în mod coerent stiluri diferite de a face teatru. (regizorul Mihai Măniuţiu)

Anul teatral 2016 începe la TMS în 8 ianuarie cu Iulius Cesar de William Shakespeare. Aşteptat cu mari speranţe, regizorul Silviu Purcărete propune o viziune atemporală a acestei tragedii politice, într-un spectacol stufos,  mai degrabă eliptic, cu puternice metafore de imagine.

De la trădare şi asasinat  politic la spulberarea iluziilor lumii libere şi comedie neagră  sau confruntare cu tirania instinctelor premierele memorabile ale anului 2015 la TMS reconfirmă valoarea trupei şi mai ales, programul managerial al deschiderii teatrului spre comunitatea largă a spectatorilor indiferent de limba maternă. Un program urmat cu consecvenţă şi succes de 25 de ani, pe care teatrul i-a sărbătorit în decembrie 2015 cu Showcase 25.

Oana Cristea Grigorescu