Şcoala şi temele de casă
Şcoala nu este doar o instituţie fundamentală a statului, ci este un produs al societăţii, care îşi propune să-i înveţe şi să-i educe pe elevi în spiritul unor valori pe care le consideră definitorii pentru viitorii ei cetăţeni. Şcoala şi mai ales ce învăţăm în ea sunt oglinda societăţii şi a valorilor pe care dorim să ne construim lumea de mâine. În spaţiul şcolii se întâlneşte sfera privată a familiei şi a comunităţii, cu aceea statului, care reglementează întregul proces de învăţare. Din această perspectivă este foarte util de subliniat faptul că şcoala nu este un spaţiu public, aşa cum nu este nici unul exclusiv privat, ci mai mult o lume în care cele două sfere ale vieţii se învecinează.
Articol de , 10 octombrie 2015, 06:00
Acest lucru este util de ştiut pentru cei care au o viziune aseptică asupra şcolii, şi care cer o eradicare a oricărei prezenţe religioase în şcoală sub argumentul că spaţiul public trebuie să rămână neutru. Este adevărat că şcoala nu trebuie să devină un câmp de luptă ideologic sau un spaţiu fertil pentru prozelitism, dar la fel de adevărat este şi faptul că şcoala fără comunitate şi fără amprenta ei identitară, care este şi religioasă, nu ar mai fi credibilă. Rămâne doar să găsim măsura care poate asigura o legătură utilă între familie, comunitate şi şcoală şi prezenţa fiecărui actor implicat în buna educaţie a copiilor.
Faptul că şcoala se prelungeşte mult în afara ei, şi monopolizează o bună parte din spaţiul şi timpul unei familii este un lucru acceptat fără discuţii de părinţi, de profesori, dar şi de elevi, care sunt puşi în faţa temelor şi a sarcinilor extraşcolare. De multe ori cantitatea temelor dă un anume sentiment de confort că elevul este subiectul unei educaţii temeinice şi că astfel timpul lui liber este securizat prin asumarea de activităţi şcolare intense. Uneori timpul excesiv petrecut rezolvând aceste sarcini de şcoală şi implicarea excesivă a părinţilor răpesc copilului creativitatea, spontaneitatea şi mai ales curiozitatea de a descoperi mai mult şi mai adânc cunoaşterea. Această manieră de a lucra încurajează conformismul, dar atrofiază libertatea elevului de a-şi lărgi propriul orizont de interes.
Nu zic că şcoala trebuie să cultive doar talente şi genii, dar susţin că trebuie să încurajeze, mai ales prin temele de acasă, acea învăţătură mai la adânc. Acest îndemn evanghelic dat de Domnul Iisus ucenicilor Săi de a descoperi comorile ascunse ale mării, poartă cu sine încurajarea de a nu ceda în faţa aparentelor eşecuri, dar şi porunca de a nu te mulţumi niciodată doar cu ceea ce primeşti la şcoală. „Aruncă mreaja mai la adânc!” nu este doar o transpunere creştină a dictonului antic „cunoaşte-te pe tine însuţi!”, ci arată că doar în adâncul sufletului poţi găsi calea spre adevăr. A fi nemulţumit cu ceea ce ţi se predă înseamnă a te deschide pentru mai mult şi pentru mai profund.
Să dezvolţi copilului curiozităţi pozitive pornind de la temele pe care le are de făcut acasă înseamnă a-i arăta calea spre adevărata cunoaştere. Acest exerciţiu este unul de curaj, din care va câştiga în primul rând copilul şi mai apoi şcoala.
Pr. Bogdan Ivanov
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI.