Nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii
Expresia Nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii nu are o origine clară, în schimb are o semnificaţie cât se poate de limpede.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 28 septembrie 2015, 15:36
Caii sunt simbolul nobleţei, al eleganţei şi, prin extrapolare, al binelui, pe când lătrătorii semnifică invidia şi răutatea care scuipă venin în direcţia luminosului înainte pomenit.
Aici apar două probleme.
Prima ar fi că prea adesea auzi feluriţi indivizi cu o moralitate de la discutabil în jos care se prezintă drept cai duşmăniţi şi vânaţi de câini, chit că lor li s-ar potrivi mai degrabă apelative gen şarpe, şacal, hienă sau coiot.
A doua problemă este că, în realitate, o haită de câini sălbăticiţi poate rezolva rapid un armăsar focos, trimiţându-l în lumea cea bună, unde nu există hamuri şi potcoave, păşunile sunt veşnic verzi şi iepele mereu în călduri.
Câinele, la rândul său, are zile câte îi dă Dumnezeu, care i le poate scurta oricând prin intermediul stăpânului.
Ciudată este contrapunerea calului cu câinele, fiindcă ambele animale sunt, de fapt, prieteni sinceri ai omului care le îngrijeşte.
Chiar şi Nichita Stănescu a folosit simbolistica derivată din această contrapunere, zicând:
Mihai Viteazu a intrat în Alba Iulia de-a-ncălare pe un cal, iar nu de-a-ncălare pe un câine.
O observaţie, totuşi: nu toţi cei care latră sunt câini, după cum nu toţi cei care vorbesc sunt oameni!
Dan Horea
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI.
