Livada scanată cu cod de bare
La o răscruce a istoriei, în Rusia începutului de secol XX, Livada de vișini de A.P.Cehov e povestea înlocuirii nobilimii scăpătate cu noua burghezie în ascensiune. La un veac distanță, regizorul Alexandru Dabija citește în conflictul piesei înfruntarea tragi-comică a două clase sociale pline de vitalitate, a căror legitimitate istorică o dau doar banii.
Articol editat de , 21 septembrie 2015, 12:54 / actualizat: 23 septembrie 2015, 13:39
La deznodământ, Lopahin revine beat de la licitație în mijlocul petrecerii triste și anunță: Am cumpărat livada și moșia pe care bunicul și tata au fost robi, pe care nu au fost lăsați să intre nici măcar la bucătărie. Visez, aiurez, ori poate mi se pare… Lopahin , omul vremurilor noi, analfabetul îmbogățit e noul proprietar al livezii de vișini.
În spectacolul lui Alexandru Dabija istoria nu mai e un proces organic prin care clasa socială devitalizată, uzată moral e înlocuită de cea mai vitală, ci un mecanism de putere reglat de unica valoare a banului. Banii sunt unitatea de măsură a succesului, ieri ca și azi; în numele lor se taie livada, se sacrifică tradiții, dispar valori. Utopia socialistă enunțată de personajele progresiste din piesele lui Cehov oferă justificarea răsturnării sociale, confirmată peste un deceniu și jumătate de istoria ce va să măture vechea ordine cu Revoluția din Octombrie.
Nepoții și strănepoții noștri vor începe aici o viață nouă…. e acum leitmotivul cehovian pe buzele lui Lopahin. Comedia se naște din contrast. Personaje dezaxate, disperate și incapabile de acțiune se înfruntă comic cu prozaica întreprindere lucrativă a noilor întreprinzători, în spectacolul de la Teatrul Regina Maria din Oradea:
Sunt niște personaje vii, isterice, care sfidează tristețea, nenorocirea în care se găsesc și o fac cu bucurie, cu veselie, căci e ultima zi de pe pământ pentru ei. Fiecare zi o trăiesc ca și când ar fi ultima.
Pentru mine a fost dificil să ies din maniera de joc cehoviană, să ies din patetismul rolului, pentru că patetismul face parte din scriitură, să uit de Stanislavski, să uităm de pauze și tăceri care sunt în noi și sunt punctul nodal al fiecărei vieți. (actrița Ioana Dragoș Gajdo, interpreta rolului Ranevskaia)
La Cehov banii iau locul idealurilor bucolice. La Alexandru Dabija nu răsturnarea claselor sociale e tema spectacolului, ci critica voioasă și ironică, implicită a acestei lumi înrobite banului. Ultima imagine a spectacolului ne oferă în fundal un uriaș cod de bare, semnul comercial al livezii, al casei, al obiectelor și prin contaminare, al vieților noastre scoase la mezat.
La premiera de duminică., 20 septembrie, spectacolul a ajuns la publicul orădean:
Cred că Cehov e foarte greu de pus în scenă, pentru că nu se întâmplă ceva anume , ci se merge pe relațiile interumane…
A fost un spectacol foarte frumos, chiar animat, și povestea și actorii s-au armonizat atât de bine încât nu ai cum să ratezi povestea sau actorii fără să îi curpinyi în totalitate.
Îmi place foarte mult Cehov, am mai văzut, altfel interpretat, dar spectacolul acesta a ieșit foarte plăcut …
Distribuția: Ranevskaia Liubov Andreevna, moşieriţă – Ioana Dragoș Gajdo
Ania, fiica ei, 17 ani – Denisa Vlad
Varia, fiica ei adoptivă, 24 de ani – Anda Tămășanu
Gaev Leonid Andreevici, fratele ei – Richard Balint
Lopahin Ermolai Alexeevici, negustor – Pavel Sîrghi
Trofimov Piotr Sergheevici, student – George Dometi
Simeonov-Pișcik Borisovici, moşier – Petre Ghimbășan
Charlotta Ivanovna, guvernantă – Corina Cernea
Epihodov Semion Panteleevici, contabil – Eugen Neag
Duniașa, fată în casă – Alina Leonte
Firs, lacheu, un moşneag, 87 de ani – Ion Ruscuț
Iașa, tînăr lacheu – Sorin Ionescu
Un trecător – Andrian LocoveiOrchestra evreiască – Nicolae Levi , Cătălin Chirilă, Andrian Locovei
Regia artistică: Alexandru Dabija
Scenografia: Florina Belinda Vasilatos și Ianis Vasilatos
Oana Cristea Grigorescu
