Ascultă Radio România Cluj Live

O zi din viaţa unui dascăl de ţară (AUDIO)

O zi din viaţa dumneavoastră este un nou proiect jurnalistic marca Radio Cluj. Ne propunem să aflăm bucuriile, împlinirile, tristeţile, gândurile unor oameni ca noi toţi, într-o zi oarecare. Pur şi simplu, o zi din viaţa dumneavoastră. Şi, dacă tot a început, de curând, şcoala, vă invităm să aflăm cum arată o zi din viaţa unui dascăl de ţară.

O zi din viaţa unui dascăl de ţară (AUDIO)

Articol de dan.mosoiu, 20 septembrie 2015, 06:00 / actualizat: 5 octombrie 2015, 13:07

În Mărişel, cel mai mare sat ca suprafaţă din România, cursurile încep la ora 9, din cauza distanţei mari (aproape 12 kilometri) pe care unii copii o au de străbătut până la şcoală, chit că există un microbuz care îi „culege” de pe uliţele răsfirate pe dealurile nesfârşite ale localităţii. Soneria sună la fix în clădirea renovată a Şcolii gimnaziale „Pelaghia Roşu”, iar noi îl însoţim la ore pe profesorul de matematică Ioan Mariş. Clasa a VI-a, nu mai mulţi de 15 copii care, la intrarea dascălului, împing cu toţii, ca la un semnal, scaunele în spate şi se ridică în picioare. Profesorul le face un semn cu mâna să se aşeze, îşi lasă şi el catalogul pe catedră şi, cu un teanc de foi în mână, începe, cu o voce domoală, blândă, ardelenească să le vorbească elevilor.

Aşa cum v-am spus data trecută, astăzi vom avea de efectuat testul de verificare iniţială. Să vedem cum stăm cu cunoştinţele care ne-au rămas întipărite în minte de anul trecut. Eu o să vă înmânez aceste teste, după care voi va trebui să vă reamintiţi cum se fac operaţiile cu numerele naturale, cu numerele scrise cu ajutorul fracţiilor zecimale, să vă reamintiţi despre divizibilitatea numerelor naturale, despre mulţimi de numere. Şi o să aveţi o parte aici despre ceea ce numim alfabetul matematicii, să vedem dacă vă mai aduceţi aminte de sumă, produs, diferenţă, numere pare, numere impare, ce este aia doime, ce este treimea, lucruri elementare…

Ca nu cumva să fiu supus şi eu la acest test, mă strecor pe uşă afară, nu înainte de a le ura micuţilor şcolari succes!

În curtea şcolii, pe iarba sintetică împrejmuită, câţiva băieţi şi fete bat mingea. Le place la nebunie ora de Educaţie fizică. Din păcate, aflăm de la profesoara care îi supraveghează, catedra respectivă a rămas vacantă, n-a vrut nimeni anul acesta să fie profesor de sport într-un sat de munte, aflat la aproximativ 50 de kilometri de Cluj-Napoca.

La ora 13, profesorul Ioan Mariş iese din clădirea şcolii.

Pe ziua de astăzi am terminat orele, dar n-am terminat munca. Mă duc spre casă, am noroc că stau aproape, şi, după ce o să mănânc, mă apuc de treburile gospodăreşti.

Îi cerem permisiunea să-l însoţim, iar dânsul ne pofteşte cu drag. Pe jos sau cu maşina? Pe jos, aşa cum mă duc eu în fiecare zi! Pe drumul pietruit, mai schimbăm câteva vorbe. Cum a fost astăzi la ore, greu?profesor4

Nu este greu, nu simt c-ar fi o greutate. Copiii sunt cuminţi, ascultători… Acuma, că nu toţi îşi însuşesc cunoştinţele chiar cum am vrea noi, este o altă problemă. Colectivul de aici este foarte bun, lucrurile merg bine, îţi face plăcere să vii la şcoală.

Matematica?

La matematică, pe lângă pasiune, trebuie şi un pic de muncă. De asta cred că este considerată o materie dificilă, pentru că de ea trebuie să te ocupi tot timpul. Şi nu te poţi ocupa decât prin muncă, prin exerciţiu, prin studiu. Poate cel mai important lucru este că matematica trebuie înţeleasă. Sigur, copiii se preocupă, dar astăzi, din păcate, nu există, în general, un interes prea mare pentru învăţătură. Cred că societatea nu le oferă suficiente motive ca să fie interesaţi să înveţe. Vedeţi dumneavoastră, toţi cei care termină clasa a VIII-a, indiferent de medie, merg la liceu, nu există o selecţie riguroasă. Părerea mea este că sistemul de învăţământ a suferit în ultimii ani, nu s-a îmbunătăţit…

În nici două minute, intrăm în curtea casei profesorului Ioan Mariş. Zăbovim la o masă, pe terasă, curioşi să aflăm cum arată o zi din viaţa unui dascăl de ţară.

Eu mă trezesc la ora 6,30 fără ceas. Nu trebuie să pun ceasul, mă trezesc fără să vreau. Cei mai mulţi dascăli de la ţară au şi o gospodărie. Şi atunci este firesc ca ziua să înceapă cu munca în gospodărie. Sigur că grija animalelor este importantă, dacă este de săpat, rămâne pe după-masă, dar la animale trebuie să le dai de mâncare, ăsta-i primul lucru.

Ne ridicăm şi intrăm în grajdul animalelor. Câţiva purcelaşi şi două scroafe mari, de peste 200 de kilograme, cred.

Asta va fi iubita mea pe masa de Crăciun, că nu am ce-i face! Iar aici am una care trebuie să fete, îi la a patra fătare, îmi place de ea, că-i cuminte şi bună. Revenim la primele ore ale zilei. Eu nu mă pot plânge, într-o jumătate de oră am terminat treaba de dimineaţă. După care urmează micul dejun, drumul spre şcoală şi orele de cursuri. Aşa se întâmplă. Asta în fiecare zi.

 Se termină orele, profesorul ajunge din nou acasă. Are timp pentru un somn de după-amiază?

Nu, nici nu m-am obişnuit cu aşa ceva. Somnul e pentru noapte. Slavă Domnului că, la vârsta mea, am un somn bun, odihnitor. Mănânc şi mă schimb în hainele de lucru.

Astăzi, de exemplu, care sunt treburile care nu suferă amânare?

Avem aici, sus, o cultură de afin şi la munte acum încep să se coacă. Aşa că astăzi ne-am propus cu soţia să culegem câteva afine, cele coapte. Asta o să fie prima activitate. Pe urmă, din nou, animalele. Cam atât pe astăzi. Dar tot timpul este ceva de lucru, nu există… Urmează recoltatul cartofilor, dar numai după 1 octombrie. Apoi, lemnele de foc, trebuie tăiate, ne pregătim că vine iarna lungă, asta-i situaţia.

Undeva aproape, în curte, pe tăietor stă înfiptă securea. Lângă el, câţiva buşteni uriaşi. Profesorul apucă securea sănătoasă, ridică fără efort un buştean pe tăietor şi, din câteva lovituri scurte, precise, îl despică în bucăţi mici, numai bune de pus pe foc. Ne-am lămurit, mai ales după ce vedem şi stivele de lemne clădite lângă un perete: n-o să aibă probleme cu căldura în cele cinci luni de frig, atât cât durează iarna la Mărişel.

Bănuiesc că abia după lăsarea serii profesorul se retrage în casă. Pe la cât isprăveşte?

Depinde, după cum ne programăm. Dar, în general, facem în aşa fel încât, atunci când se înserează, treburile să fie gata, inclusiv cu animalele. După ora 7-8 seara nu mai intru în grajd, pentru că au şi ele nevoie de odihnă. După ce am intrat în casă, pentru mine urmează perioada de pregătire pentru ziua următoare la şcoală. Vedeţi dumneavoastră, aici la ţară cel mai bun timp pentru a te pregăti este prima perioadă din seară. O oră-două îmi rezerv pregătirii mele profesionale. Fără să te pregăteşti nu poţi merge în faţa copiilor, n-ai cum, oricâtă experienţă ai avea şi oricâtă vechime. La fiecare oră trebuie să ai fişă de lucru, tematică, teme pentru acasă…

Bun, vine cina şi pauza în faţa televizorului, nu?

Mai mult la internet. Acuma, eu am şi copii în străinătate, în Spania, am şi un copil căsătorit în Gilău, profesor9am nepoţi şi, de regulă, măcar o jumătate de oră stau la calculator, văd ce mai fac, ce au mai pus ei pe facebook, iau legătura cu ei… Asta se întâmplă aproape în fiecare seară, pentru că dorul de copii la oricine cred că-i foarte mare. Iar la Gilău, vă daţi seama, am un nepoţel, încă nu are 3 ani şi merge la grădiniţă, şi două nepoţele de 5 luni, gemene. Păi, numai să le vezi şi deja eşti înarmat pentru a începe o nouă zi!

După atâţia ani, nu s-a plictisit să facă aceleaşi lucruri zi de zi? Răspunsul vine imediat:

N-ai cum. Eu am reţinut o vorbă de la un profesor de-al meu şi n-o voi uita niciodată: de la copil niciodată să nu cauţi să afli ce nu ştie, tu, ca dascăl, eşti obligat să afli ce ştie! Şi nu există copil să nu ai ce afla de la el. Şi-atunci, dacă discuţi tot timpul cu ei, nu ai cum să te plictiseşti. Iar acasă, la fel: ce să te plictiseşti? De ce m-aş plictisi? Fac ce-mi place!

 Zi de zi, vredme de 42 de ani, profesorul de matematică Ioan Mariş din Mărişel şi-a împărţit viaţa între catedră şi gospodărie. 20 de ani a fost directorul şcolii. Ba s-a ocupat şi de administraţie, fiind primarul comunei în trei legislaturi. A absolvit Insitutul pedagogic de 3 ani din Baia Mare în 1974 şi a fost repartizat tocmai în comuna Flămânzi, judeţul Botoşani, unde s-a adaptat incredibil de uşor. Şi poate că ar fi rămas acolo, dacă mama profesorului nu ar fi făcut un gest care l-a determinat să se întoarcă şi să rămână definitiv dascăl în satul natal.

Stăteam în Mărişel la doi kilometri de şcoală. Şi tot timpul motivam părinţilor mei că va fi greu să fac eu patru kilometri în fiecare zi. Nu prea voiam să vin. Şi maică-mea, în special ea, a făcut un gest care pe mine m-a şocat total: a vândut casa de-acolo şi a cumpărat una aici, lîngă şcoală, ca eu să nu mai pot motiva că stau departe de şcoală! Or, gestul ăsta nu putea să mă lase indiferent. Pe vremea aia părinţii au fost cei care s-au străduit săracii să te poarte şi să te ţină la şcoală, că altfel… Aşa că m-am întors, m-am întors acasă.

În jurul orei 15, ne-am strâns mâinile şi am ieşit din curtea casei domnului profesor. Am mai fi vrut să-l ascultăm povestind, să-l mai stârnim un pic, dar era deja târziu. Afinele coapte nu aşteaptă după curiozităţi reportericeşti. Strada pietruită era pustie, aerul încins, chiar şi la munte.

 

Dan Moşoiu

 

 

 

 

 

O zi din viaţa unui marinar de cursă lungă
O zi din viață miercuri, 30 martie 2016, 08:40

O zi din viaţa unui marinar de cursă lungă

Sunt ofiţer de marină, inginer electrician. Am absolvit Facultatea de electrotehnică la Cluj. În 1974, la repartiţie, m-am pomenit cu un post la...

O zi din viaţa unui marinar de cursă lungă
O zi din viața unui medic veterinar
O zi din viață miercuri, 23 martie 2016, 14:33

O zi din viața unui medic veterinar

Sunt din satul Mărceşti, comuna Râşca, judeţul Cluj, o zonă de deal. Aveam acasă animale frumoase şi pentru că îmi plăceau foarte mult, am...

O zi din viața unui medic veterinar
O zi din viaţa unui depanator radio-tv
O zi din viață marți, 15 martie 2016, 14:55

O zi din viaţa unui depanator radio-tv

Pe domnul Iacob Meseşan l-am găsit în unul din atelierele Electroservice situat în zona Gării. Tocmai terminase de reparat un mic televizor cu...

O zi din viaţa unui depanator radio-tv
O zi din viața unui artist floral
O zi din viață duminică, 6 martie 2016, 14:37

O zi din viața unui artist floral

Cu proprietara florăriei am căzut de acord să ne întâlnim la ora 11. Mi se întâmplă să fiu uneori şi punctual, aşa că la 11 fix am...

O zi din viața unui artist floral
O zi din viață duminică, 28 februarie 2016, 12:53

O zi din viața unui clujean în America

Horaţiu Moldovan trăieşte de 17 ani la New York. Este inginer mecanic, a absolvit Politehnica clujeană, dar în America lucrează în domeniul...

O zi din viața unui clujean în America
O zi din viață duminică, 21 februarie 2016, 06:00

O zi din viața unui geamgiu

Nu, nu aveam nimic de înrămat. N-aveam nici un geam de înlocuit – greu să spargi termopanele. Nu-mi trebuia nici vreo oglindă. Am destule...

O zi din viața unui geamgiu
O zi din viață duminică, 14 februarie 2016, 14:48

O zi din viața unei cofetărese

La doi paşi de Casa Radio, pe strada Donath, ne-a zâmbit zilele trecute o vitrină apetisantă cu prăjituri. Am intrat în cofetărie, am comandat...

O zi din viața unei cofetărese
O zi din viață duminică, 7 februarie 2016, 11:06

O zi din viaţa unui croitor

Fac ordine în dulapul de haine. Pantalonii ăştia oare de când nu i-am mai purtat? Să tot fie câţiva ani buni. Am şi uitat de ei. Nu cred că...

O zi din viaţa unui croitor