De la Cluj la Dej cu trenul, dus-întors [Reportaj]

În ziua de azi, trenul nu mai este neapărat mijlocul de transport preferat al românilor, însă, cu toate acestea, peroanele sunt pline de persoane care aleg să devină clienţi ai CFR şi să călătorească pe şine.

Articol editat de Alina Vingan, 17 septembrie 2015, 20:46 / actualizat: 12 mai 2016, 12:29

Am ales să fac şi eu o călătorie cu trenul dus-întors de la Cluj la Dej.

De 15 ani nu m-am mai urcat în vreun tren în România, însă a meritat experienţa.

Peron în Cluj

În gară, m-am îndreptat spre casierie să îmi cumpăr biletul. La scurt timp era programat să sosească trenul Regio către Dej.

Aşteptam să aud sunetele de atenţionare ale locomotivei, semn că se apropie de intrarea în gară.

A sosit la fix! Lumea grăbită se urcă în tren. Mă duc şi eu că doar trebuia să ajung la Dej, aşa cum mi-am propus. Poftiţi în vagoane! Urcaţi în tren… o voce urmată de un fluier şi… de sunetul locomotivei.

În tren caut compartimentul şi numărul locului de pe bilet. Mă aşez pe banchetă alături de alţi doi călători care mergeau tot la Dej.

Bună ziua, zic

Îmi plac şi compartimentul şi vagonul. Avem aer condiţionat, este curat şi uşile sunt automate.

Nu trece mult şi, de curiozitate, intru în vorbă cu colegii de compartiment:

–Eu nu am mai fost cu trenul din România de foarte multă vreme. Dumneavoastră cum vă simţiţi? Vă place cu trenul?
-Mă simt bine. Îmi place cu trenul pentru că e mai sigur decât celelate mijloace de transport. Un pic mai trebuie aranjate lucrurile…poate mai multă curăţenie. 

-Faţă de acum 20 de ani, cum este călătoria cu trenul acum?
-Mai bună, mai altfel..este mai lejer, nu este aglomeraţie. Atunci condiţiile erau mai precare faţă de acum.

Călătorie cu trenul Cluj-Dej

Zâmbesc, mă bucură entuziasmul omului. De partea cealaltă a compartimentului o doamnă, care circulă de 40 de ani cu trenul, vrea să facă o completare:

–Acum trenurile sunt mult mai comode şi mai elegante. Mă simt foarte bine cu trenul, nu îmi este rău, şi evident sunt în siguranţă.

Călătoresc mai mult, dar merită si din punct de vedere financiar. Mai mult, dacă doresc să îmi întind picioarele pot să ma plimb prin vagon şi să admir frumuseţile patriei noastre. Cu trenul se poate vedea cel mai bine România. Dacă sunt supărată sau plictisită, controlorii mai trec pe la noi să ne mai întrebe cum călătorim şi ne mai zice câte o vorbă bună sau o glumă.

Vorbim de lup şi lupu-i la uşa compartimentului:

Vă rog să prezentaţi legitimaţiile de călătorie!

Este controlorul sau „naşul” cum preferă unii să „îl alinte” pe cel ce se ocupă de verificarea biletelor.

Toată lumea are legitimaţie sau bilet.

Afară este soare, îmi mai arunc privirea pe geam şi admir perisajul. Nu mergem foarte tare. Cred că viteza este de 50 sau 60 de kilometri la oră.

Trenul opreşte în fiecare haltă şi, de fiecare dată, cineva coboară sau urcă. Mai avem 45 de minute până la Dej şi mă gândesc să fac o plimbare prin tren să văd ce fel de oameni mai întâlnesc.

În celalat vagon, pe hol, întâlnesc o doamnă de 90 de ani care priveşte şi ea îngândurată pe fereastră. Mă opresc şi o întreb ce mai face şi de ce stă în picioare. Îmi răspunde că urmează să coboare la următoarea haltă şi că abia aşteaptă să ajungă acasă.

Şi dumneaei confirmă spusele celorlaţi cu privire la diferenţa unei călătorii cu trenul acum faţă de acum 20 sau 30 de ani.

Mie îmi place foarte mult cu trenul. De când mă ştiu circul cu trenul. Acum mă bucur că opreşte în fiecare haltă şi sunt mai aproape de casă, pentru că altădată (acum 20 de ani) nu oprea în fiecare haltă şi trebuia să umblu mult pe jos.

Eu îmi continui plimbarea şi întâlnesc un domn respectuos în vârstă de 40 de ani, care îmi răspunde sincer la toate întrebările despre călătoria cu trenul.

Mai mult, începe să recite câteva versuri:

Doamne dragoste frumoasă/ Unde doamne te ascunzi?/ Oare de ce m-ai ocolit/ Si de ce m-ai şi ferit/ O sărutare nu mi-ai oferit/ Eu fiind încăpăţânat/ La tine după gard am stat/ Dragostea ta alături de a mea/ Ar face cununia noastră ca o stea/ Iubirea mea însprâncenată/ Lasă-mă să te sărut odată.

Nu l-am lăsat, normal!

Am mulţumit şi am plecat în alt vagon, unul supraetajat şi necompartimentat. Aici oamenii nu prea vorbeau între ei. Unii citeau, alţii se uitau pe geam.
Timpul trece şi în drum spre vagonul meu, lumea începe să se precipite.

Am ajuns la Dej. Îmi iau la revedere de tovarăşii de drum, le urez o zi frumoasă şi cobor din tren.

În gara din Dej am de aşteptat o oră până vine trenul Inter Regio Timişoara-Iaşi-Timişoara.

Mă aşez pe o bancă la umbra unui castan şi zâmbesc…îmi revin în minte vorbele şi imaginile pe care ttocmai le trăisem. A fost interesant. Sper ca la întoarcere să fie la fel.

La 14:15 opreşte în gară trenul meu către casă. Mă îndrept spre vagonul 2, urc în tren la semnalul şefului de călătorie şi îmi caut locul.

Observ că acest tren este ceva mai aglomerat faţă de celălalt şi nu arată la fel. Intru într-un compartiment cu trei persoane care mergeau la băi, pentru relaxare şi tratament. Intru în vorbă cu ei şi fiecare îmi povesteşte de ce alege trenul ca mijloc de transport şi nu maşina sau autobuzul.

Aflu că pentru ei trenul este mijlocul de transport cu care circulă gratis, fiind pensionari şi, la fel ca şi ceilalţi călători cu care am mai vorbit, preferă trenul pentru că este mai comod şi mai sigur.

-Îmi place că nu stau înghemuit în tren ca şi în autocar sau maşină. Mă plimb pe culoar dacă vreau să îmi dezmorţesc picioarele. Şi trenul este cel mai sigur mijloc de transport. Ar trebui să fie mai curat.

Călătoria cu Inter Regio, ănapoi spre casă a fost diferită de prima experienţă. A fost mai mare agitaţie (probabil pentru că acest tren circulă cu mai mare viteză), nu am avut aer condiţionat şi nu a mai fost aşa curat, însă, cu toate acestea oamenii erau la fel de sociabili.

Mai sunt 5 minute şi oprim la Cluj. Am făcut o oră şi 20 de minute până la destinaţie. Am coborât din tren.

În câteva ore şi o experienţă nouă, am întâlnit oameni din mai multe locuri din ţară. Chiar dacă nu tuturor le place călătoria cu trenul, aleg acest mijloc de transport pentru a merge în vizite, la băi sau înapoi, acasă.

Cu trenul am mai fost în Europa. E adevărat, în ţări din Occident, acest mijloc de transport este unul modernizat şi preferat de majoritatea cetăţenilro.

Dar, dacă nu eşti un pretenţios şi îţi laşi marile aşteptări acasa, trenul şi în România este un mijloc de transport care te duce la destinaţie în siguranţă, uneori foarte comod şi la un cost relativ convenabil (comparativ cu maşina sau avionul).

Corina Gliguţa