Cartea de weekend: Doina Ruşti, „Manuscrisul fanariot”

Doina Ruşti este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă in 9 limbi, invitată la numeroase târguri şi evenimente internaţionale, s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă şi construcţie solidă, cele mai multe apărute la Polirom. Dintre acestea amintim Zogru (2006, 2013), reeditat în colecţia Top 10+, Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, şi Lizoanca la 11 ani (2009), recompensat cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Doina Ruşti trăieşte în Bucureşti, este profesor universitar şi scenarist.

Articol editat de dan.mosoiu, 13 iunie 2015, 21:01 / actualizat: 14 martie 2024, 15:03

De curând, la aceeaşi Editură Polirom, i-a apărut romanul Manuscrisul fanariot, o întoarcere în timp, în secolul 18, asta după precedentul roman de strictă actualitate Mamica la două albăstrele. Ce este Manuscrisul fanariot aflăm chiar de la prozatoarea Doina Ruşti.

În afară de faptul că este titlul romanului meu, este chiar un manuscris, un document, de fapt, un contract între doi oameni, semnat în anul 1790, care m-a incitat, m-a provocat şi m-a determinat să scriu acest roman. Este un roman istoric, despre o epocă fascinantă, epoca fanariotă, o epocă în care eu cred şi în care m-am regăsit, nu numai în acest roman, ci şi în alte povestiri de-ale mele. Vedeţi, epoca fanariotă este una a paradoxurilor supreme, pentru că atunci încep să se facă lucrurile importante ale infrastructurii României moderne. Apar şosele noi, se fac şcoli mai multe, cişmele, care ţineau, de fapt, de civilizaţia acelui timp, atunci apar primele orfelinate, apar o mulţime de cărţi în limba greacă, venite din Occident şi aşa mai departe. Toate acestea au contribuit cumva la fundamentul civilizaţiei noastre moderne. Într-un alt sens, însă, este perioada, secolul în care exista încă sclavie, un comerţ înfloritor cu oameni, existau robi, existau o sumă de nedreptăţi şi legi aproximative. În acest paradoxal spaţiu, cu siguranţă că fiecare român îşi va regăsi cumva atitudinea de viaţă şi rădăcinile, dacă vreţi.  Acesta ar fi primul meu îndemn pentru a citi acest roman.

Dar, dincolo de asta, e o poveste, o poveste cu foarte multe elemente de aventură, o poveste de dragoste, o poveste de devenire şi o poveste cu tineri. Pentru că în romanul Manuscrisul fanariot este vorba despre un vlaş, care pleacă din Salonic, la vârsta fabuloasă de 16 ani, când toate visele ştiţi că sunt realizabile şi toate lucrurile par lăptoase, pleacă să se căpătuiască, să cucerească un oraş despre care auzise că este oraşul tuturor miracolelor. Iar acest oraş este Bucureştiul. Am pornit de la documente, de la o mitologie existentă, dar, e adevărat, am şi mitologizat toată această poveste a vlaşului meu care vine la Bucureşti pentru a găsi tărâmul făgăduinţelor şi aici semnează acel document care dă titlul romanului. El este cel care învaţă, într-o perioadă foarte scurtă de timp, treptele grandorii, treptele măririi şi, totodată, decăderea, capcanele sclaviei… În fine, toate lucurile care ne fac fericiţi, nefericiţi în lumea asta.

Ce este literatura pentru Doina Ruşti?

O, pentru mine este un joc, este jocul suprem. Este jocul care îmi place cel mai mult. Ştiţi, e ca la casino, cum ar zice unii. În fine, este jucăria mea, cea care nu costă nimic, cea care este cea mai rafinată şi cea care mă face să fiu şi să mă simt tânără.

Aceasta este propunerea noastră de astăzi: Doina Ruşti, Manuscrisul fanariot, un roman care merită citit.

Dan Moşoiu