Nu ştiu să dansez tango! (AUDIO)
Vă rog să mă iniţiaţi şi pe mine în primii paşi de tango. Ce trebuie să fac?
Primul lucru este să ne îmbrăţişăm!
A, asta e simplu! (Dar, aşa, de faţă cu toată lumea?)
Articol editat de dan.mosoiu, 28 mai 2015, 12:10 / actualizat: 28 mai 2015, 14:22
E simplu? Hai să vedem! Ne poziţionăm faţă în faţă, liderul îmi oferă mâna lui stângă (înţeleg că eu sunt liderul, aşa că întind mâna), eu îi pun în mâna lui palma mea dreaptă, astfel încât palma mea dreaptă să fie paralelă cu obrazul meu drept. Braţul meu stâng se aşează pe braţul lui drept (adică pe braţul meu, simt asta) şi înainte să facem primul pas el trebuie să se asigure pe ce picior am eu greutatea (şi eu de unde să ştiu?) În momentul în care te-ai stabilizat pe un singur picior şi simţi partenera, pentru că suntem conectaţi, suntem îmbrăţişaţi (îmbrăţişaţi? hm, n-aş zice…n-am avut curaj) la nivelul braţelor (aha!) , automat o să ştii cu ce picior porneşti. Nu este neapărat o regulă, cu stângul sau cu dreptul, dar să zicem că alegi tu cu ce picior porneşti.
Cu dreptul, zic. (Doar n-o să pornesc primii mei paşi autentici de tango tocmai cu stângul!)
Cu dreptul, foarte bine. Poziţionează-te! Perfect! (Perfect? Nici nu ştiu cum m-am poziţionat, ce-am făcut). Şi mergem drept înainte, drept înainte, drept înainte… (Adică eu trebuie să merg înainte, încerc să merg, numai că am paşii împleticiţi, aritmici – am emoţii vreau să zic; şi mi-e şi frică să nu-mi calc partenera pe picioare; e clar că mă fac de râs.)
Gata, mă scuzaţi, mă las păgubaş, pentru că nu vreau să vă calc pe picioare!
Noi le spunem fetelor că, dacă sunt călcate, e vina lor! (Aha, deci n-ar fi trebuit să-mi fac probleme! Puteam să-mi întind ciolanele în voie…) Pentru că este o tehnică anume de a întinde piciorul în spate…
Doamna Ioana Lascu şi-a întins elegant piciorul în spate, s-a răsucit graţioasă pe călcâie şi, scuzându-se, a plecat. O aştepta partenerul de tango, Horia Pop. De fapt, o aşteptau zecile de cursanţi care, la iniţiativa Companiei de tango Cluj au păşit în seara zilei de marţi, 26 mai, în holul spaţios al Centrului de cultură urbană. La Casino, altfel spus. Cursuri de tango, gratuite, în ultima seară a Zilelor Clujului. Acolo am mers şi eu, poate-poate se prinde ceva de mine… Mai întâi, cursanţii au fost invitaţi să se plimbe, aşa, de voie, pe marginile holului. Apoi s-au format perechile, la întâmplare. Am fost invitat şi eu, pentru că o domnişoară (frumoasă, nimic de zis) rămăsese fără partener. M-am scuzat, aveam într-o mână aparatul de fotografiat, iar în cealaltă reportofonul. Ce-am ratat… Pe urmă, braţ la braţ, au continuat plimbările. Bărbaţilor (mă rog, liderilor) li s-a cerut să-şi conducă partenerele cu ochii închişi. După care, rolurile s-au inversat. Scenele păreau desprinse din promenadele interbelice, de pe Corso (poate aţi văzut fotografii de epocă). Muzica fugise de pe CD pe gramofon. Tango. Îmi sare în ochi. O rochie neagră cu despicătura până sus, pe coapsă. Braţele goale. Înaltă. O să mă ridic pe vârfuri. Frumoasă. Ascultă atentă indicaţiile. Dacă mă refuză?
Aţi venit echipată în costum de dansatoare de tango! Vă place tangoul?
(Am noroc) Foarte mult! Dintotdeauna mi-a plăcut. Mi se pare un dans foarte pasional (v-am observat, domnişoară, aşa este!) şi simt că mă reprezintă în totalitate.
(Prind curaj) Ştiţi să dansaţi sau acum aţi făcut primii paşi?
Spre surprinderea dumneavoastră, acum am făcut primii paşi.
Îi urez succes domnişoarei şi merg mai departe, spre un alt cuplu. Clar, soţ şi soţie.
Dumneavoastră l-aţi adus pe domnul la cursuri sau domnul pe dumneavoastră?
Am hotărât împreună să venim.
De ce-aţi venit? (mă adresez de data aceasta domnului)
Să vedem cum se desfăşoară o şedinţă din asta, de tango (îl pufneşe râsul).
(Mă întorc la doamnă) Vă place tangoul? Ce are el în mod special?
Romantism, iubire…
Apropierea partenerilor (intervine domnul, ştie ce ştie…).
Da, faptul că partenerii sunt aproape unul de altul (zice doamna).
Asta o spuneţi dumneavoastră, care nu sunteţi la prima tinereţe cum sunt mulţi de aici. Aţi mai dansat tango?
Păi, aşa, pe la nunţi, pe la petreceri… Nimic serios.
Vă doresc să învăţaţi tango încât să-i uimiţi pe toţi tinerii din sală!
Tarara – tararam, pam, pam!
Scurtă pauză. Mă apropiu din nou de doamna Ioana Lascu. Nu, nu mai vreau să ne îmbrăţişăm.
Ce este tangoul?
Pentru fiecare om este altceva. Pentru mine a fost o descoperire a unei alte, pot să zic, vieţi. În fiecare dintre noi există un dansator. Chiar şi în cazul celor care spun că sunt netalentaţi (e vorba de mine, evident). În tango, îmbrăţişarea este cheia. Şi conexiunea cu partenerul.
Păi, hai să-mi caut şi eu o parteneră…
Sărut mâna! Ce ziceţi, vă descurcaţi?
Oarecum.
Aţi mai dansat până acum tango?
Am 70 de ani, sigur că am mai dansat…
Şi acum vă perfecţionaţi…
Nu, acum mă distrez! Uite că am pierdut paşii, m-aţi încurcat…
Mda, afurisită meseria asta de reporter! Încurci lumea, strici socotelile. Mi-am cerut scuze.
Următoarea „parteneră” mi-a ieşit în cale aproape fără să vreau. Deja cunoştea paşii, îi executa natural. Putea şi vorbi în timp ce dansa.
Vă place tangoul?
Da, sigur că da, foarte tare.
Ce are tangoul în mod special faţă de alte dansuri?
Aş zice îmbrăţişare (iar îmbrăţişare!), ritm, sentiment… Îţi creează o stare specială în care trebuie să-l simţi pe celălalt, să-l percepi, ca să-i poţi urma mişcările.
E clar, domnişoara nu e la primele cursuri de tango… Hai să încercăm şi cu un domn!
Vă descurcaţi?
O să mă descurc!
Aţi venit prima dată la o lecţie de tango?
Nu, încerc de mai multă vreme! (perseveraţi, perseveraţi…)
Să tot aibă vreo 18 ani. Poate 20. Deocamdată n-are parteneră, dar sunt sigur că o va găsi.
Vă place tangoul?
Da, dar e prima dată când am ocazia să… Am văzut evenimentul pe internet şi m-am gândit că o să mă scoată din rutina zilnică. E plăcut.
Bine, dar tinerii preferă alte genuri, din ălea cu bum-bum-bum!
Da, dar de ce să nu încercăm ceva nou?
Chiar aşa! Ceva cu totul nou încearcă şi o fetiţă care nu cred să aibă mai mult de 7-8 ani.
Îţi place tangoul?
Da, foarte mult.
Te-a adus mămica… Îţi place să dansezi!
E, de fapt, mătuşă-mea. (mătuşa râde, bineînţeles că râde, replicile copiilor pot pune orice reporter în dificultate)
Aha. Şi de ce vrei neapărat să înveţi tango?
Că-mi place pur şi simplu. Adică îmi place foarte mult să dansez.
Cu cine o să dansezi acasă tango?
Păi, cu mama sau cu tata. Sau cu fraţii mei.
Ei ştiu să danseze tango?
Nu, dar o să-i învăţ eu!
Tarara – tararam, pam, pam!
Cu ritmul acesta în urechi am plecat spre casă. Ba, pe trotuar, m-am trezit făcând câţiva paşi de dans. Drept înainte, drept înainte! Auzi, i-am zis soţiei, tu ştii tango? Sigur că ştiu, cum să nu ştiu?! Ia să vedem! Hai, repede, până nu râd copiii de noi. Păi, e simplu zice ea, întinzând braţele. A şi început să facă doi-trei paşi. Fredona. Nu, nu, îi spun… Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne îmbrăţişăm. Să ne îmbrăţişăm! Habar n-ai…
Dan Moşoiu
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.
