Ghidul pesimistului spre fericire

Aparent suntem în mijlocul unei epidemii de fericire. Cărți peste cărți de self-help (auto-ajutor) ne sfătuiesc să ne îmbunătățim starea mentală prin ”gândire pozitivă”. Luând toate acestea în considerare, chiar poate ”gimnastica mintală” să ne îmbunătățească starea de spirit? Potrivit jurnalistului britanic Oliver Burkeman (autorul cărții The Antidote: Happiness for People Who Can’t Stand Positive Thinking), cu cât încercăm mai mult să ne facem fericiți prin gândire pozitivă cu atât devenim mai nefericiți. Această metodă de auto-ajutor de non-auto-ajutor este un expozeu genial al industriei fericii dar, mai important, un ghid spre a-ți găsi atât înțelepciunea cât și împlinirea interioară și profundă, care contează cu adevărat.

Articol editat de , 9 aprilie 2015, 18:52 / actualizat: 27 februarie 2017, 11:03

Burkeman nu este doar un alt ”englezoi” capricios, ci un om într-o misiune, de a afla ce ne face cu adevărat fericiți, în cel mai profund sens al cuvântului. Începe prin a distruge mitul cărților de tip self-help. După cum bine subliniază faptul, de ce după aproximativ 18 luni un individ cumpără o altă carte self-help dacă metodele astea chiar funcționează? Este absurd nu credeți? În afară de a fi banale și triviale aceste cărți fac afirmații care nu sunt bazate pe cercetări empirice. Dovezile sugerează, spune Burkeman, că libera exprimare a furiei nu ne scapă de ea, în timp ce vizualizarea clară a obiectivelor noastre nu le fac neapărat mai tangibile. ”Cele mai fericite țări” (dacă putem să ne bazăm pe statistici) nu sunt acelea care publică cât mai multe cărți self-care. După cum el afirmă, existența unei industrii al fericirii înfloritoare în mod clar nu este suficientă pentru o fericire națională, ba chiar poate înrăutăți lucrurile.

Poate nu e chiar corect să-l catalogăm pe Burkeman un pesimist, dar el crede cu desăvârșire că drumul corect este cel negativ, poate nu chiar exact spre fericire, dar cu siguranță spre împlinire. Analiza sa genială a industriei fericirii ne expune în mod clar limitările cheltuirii energiei noastre mintale pe ghidaje de auto-ajutor spre o gândire pozitivă, auto-motivare, inundarea minții cu gânduri care ar putea duce la eșecul celor mai prețuite obiective ale vieții noastre fără să ne pregătim pentru asta (eventual un plan B). Sugestia lui este să fim mereu cu gândul la cele mai rele rezultate care ar putea apărea în orice situație, inclusiv propriul deces. În loc să ne eliberăm mintea de gânduri negative, el ne sfătuiește să le îmbrățișăm să le acceptăm, să plutim alături, și cu ele, în derivă fără a încerca să le extirpăm. Să sperăm la ce e mai bun prin a ne aștepta la ce e mai rău.

Acesta este sfatul lui Burkeman, la care a ajuns prin analiza a mai multor filozofi și psihologi care susțin acceptarea temerilor, îndoielilor, sentimentelor neplăcute, pentru a ne spori sentimentul de împlinire în orice moment. Calea negativă spre fericire nu este un argument pentru contrarianism cu orice preț… nici nu susține că ar fi ceva greșit în optimism, acest drum negativ nu este singura și cea dreaptă filosofie frumos împachetată, garantată sau un panaceu spre fericirea absolută. Este o ușă ce se deschide, este o cale alternativă. Nu va funcționa pentru toți, sau pentru oricine. Orice cale trebuie să-și găsească omul. Dar cu siguranță vei învăța mai mult despre abilitățile, limitele și puterile tale lăuntrice pe acest drum decât prin gândire pozitivă… Gândirea pozitivă (în opinia mea) poate fi privită ca și drumul unei bovine spre abator: ”totul va fi bine, totul va fi bine” și la capăt e ghilotina…

Dar să nu mai lungesc cuvântul, Burkeman sugerează să te îmbarci pe aceste 5 cărări mai puțin bătătorite ca să experimentezi adevărata împlinire:

1. Acceptă gândurile așa cum sunt. E posibil să ai gânduri rele, gânduri bune sau să nu ai gânduri deloc. Privind cum vin și pleacă gândurile în mintea ta nu trebuie să îți fie frică de ce-ți vor face gândurile rele, negative.

2. Concentrează-te pe prezent cuprinzând toate senzațiile și percepțiile tale. Nu judeca dacă momentul prezent este bun sau rău. Lasă momentul să se întâmple, să se consume și acceptă realitatea.

3. Învață din ”eșec”. Rezultatele dezamăgitoare sunt doar atât, dezamăgitoare. Dacă vei fi capabil să accepți rezultatele acțiunilor tale, rele ori bune, vei fi mai în măsură să înțelegi cu adevărat de ce s-au întâmplat așa.

4. Elimină nevoia stimei de sine. Dacă lași nevoia stimei de sine să îți domine experiențele, te vei dezamăgi în mod inevitabil și chiar deprima, când evenimentele nu decurg în felul în care îți dorești.

5. Permite-ți să te gândești și să analizezi propria-ți mortalitate. Moartea, ca și sfârșitul vieții, nu are nici o semnificație inerentă. După ce ai plecat, nu vei fi aici să te bucuri de familia și prietenii tăi, acest lucru este cert, dar nu vei ști asta. Prin a nu-ți ma fi frică de moarte, de asemenea nu îți va mai fi frică de viitor, de necunoscut, și prin urmare vei fi mai în măsură să accepți prezentul.

Dimand Ștefan

Sursa