Cartea de weekend: „Curcubeul dublu”, de Alexandru Vlad

Îndrăznesc să vă recomand astăzi una dintre, după părerea mea, cele mai frumoase cărţi de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Este vorba de romanul „Curcubeul dublu” al regretatului scriitor clujean Alexandru Vlad. Volumul a apărut în 2008 la Editura Polirom, este o scriitură extrem de empatică, migăloasă şi fascinantă. Dacă nu l-aţi citit, căutaţi-l în biblioteci. Sau, cine ştie, poate vom avea norocul să fie reeditat. La scurtă vreme după apariţia cărţii, Alexandru Vlad ne-a mărturisit:

Articol editat de dan.mosoiu, 22 martie 2015, 12:31 / actualizat: 14 martie 2024, 15:04

„Umbra acestei cărţi plutea asupra mea de vreo doi-trei ani. Aveam rubrici la diferite reviste literare, de notorietate, unele, şi eu îmi alegeam întotdeauna subiectele având undeva în străfundul minţii acest plan. Niciodată, însă, nu m-am dus să-l concretizez cu totul, să fac un fel de tabel, un fel de, ştiu eu, sinoptic al cărţii. Mă gândeam atât: şi cu acest subiect, şi cu acest text intru în perimetrul a ceea ce vreau să fac, fără să-mi spun ce vreau să fac. De aceea, în ultimă instanţă, când a trebuit să-mi adun textele, să fac ordinea lor şi textele de legătură, mi-a fost extraordinar de greu. Nu aveam nici o metodă, decât propriul instinct. Ca atunci când la munte, noaptea, pe viscol, te ghidezi după ceea ce instinctul îţi spune şi intelectul nu poate altceva decât, eventual, să te trădeze, să te îndemne la speculaţii, la judecăţi care contrazic instinctul şi care, până la urmă, devin păguboase. M-am străduit să mă păstrez undeva într-un loc care ştiam eu că-i centrul cercului a ceea ce voiam eu să fac. Mi-ar fi foarte greu să explic de ce am ales această structură cu textele. Sau pot s-o fac din exterior, ca un cititor, mai degrabă. Dar din clipa în care am găsit formula, după foarte multe încercări, am fost sigur că asta este…

Am încercat – de aceea am şi spus Curcubeul dublu, dar şi din alte motive-, am încercat să prezint toată pendularea între sat şi oraş, între substanţa livrescă şi concreteţea imediată a vieţii într-o gospodărie care are grădină, în care trebuie să-ţi aduci apă, în care trebuie să tai lemnele, în care trăieşti direct, nemijlocit… Toată această pendulare între livresc, lectură, oraş, care ne enervează, sat, care ar trebui să ne calmeze, dar nu ne chiar calmează, între boală, speranţa de găsi sănătatea, între vârstă şi visele care nu mai sunt senine – nu mai visezi că zbori de ani de zile-, în care te urmăresc tot felul de lucruri neterminate sau în care, să zicem, ai ce să-ţi reproşezi şi, eventual, speranţa că poţi să-ţi regăseşti ceva din căldura copilăriei care refuză să se dezvelească, cel puţin la primele intenţii, deci toată această înşurubare, toată această pendulare, toată această, vai de mine, dialectică, asta am încercat să fie substanţa cărţii, şi nu atât satul românesc de astăzi.”

Alexandru Vlad, „Curcubel dublu. Omul Alexandru Vlad a plecat dintre noi în 15 martie 2015. Cărţile lui, însă, rămân.

Dan Moşoiu