Ungurii/Românii nu există
Ungurii nu există, sunt de fapt un fel de sperietori, ca omul negru sau Dracula. În realitate există anumiţi români care vorbesc mai prost româneşte… spune actorul român în spectacolul Double Bind de la Teatrul Naţional Târgu Mureş.
Articol editat de , 13 martie 2015, 19:07 / actualizat: 16 martie 2015, 9:02
Din punctul meu de vedere ungurii pentru români sunt oamenii cu care trăim. Adică, nu prea fac diferenţa între unii sau alţii: sunt prietenii noştri, vecinii noştri, colegii băieţelului meu la grădiniţă. ( actriţa Elena Purea)
Românii nu există, decât, poate, la Bucureşti sau la Craiova sau la Iaşi. Dar în Ardeal, pentru noi, ei n-au existat. Nici acum lucrurile nu s-au schimbat – spune în scenă actorul maghiar, în limba maghiară, în spectacolul bilingv Double Bind.
Ce am aflat despre maghiari? Am putut să câştig o luptă cu mine însumi şi să trec peste anumite lucrurile inoculate în mine în copilăria mea. Am trecut prin spectacol dar mai ales prin workshopul pe care l-am făcut în vară, înainte să scoatem premiera. A fost un proces prin care am trecut cu toţii ca echipă. Ne-a ajutat foarte mult să deschidem nişte porţi, nişte uşi în noi. Astfel am putut să facem acest proiect împreună, două lumi ale acestui oraş, ungurii şi românii, şi am putut să lucrăm împreună şi eu cred că putem să convieţuim bine în oraşul ăsta. (actorul Claudiu Banciu)
La Târgu Mureş două culturi trăiesc îm lumi paralele. Se ignoră discret şi îşi cultivă cu încăpăţânare diferenţele de sute de ani. În secolul al XXI-lea nu ne mai putem preface, însă, că istoria comună nu există. Istoria n-au scris-o doar maghiarii sau doar românii în Transilvania. Iar spectacolul Double Bind de la Teatrul Naţional Târgu Mureş, realizat împreună de Compania română Liviu Rebreanu şi Compania maghiară Tompa Miklós, abordează problema convieţuirii româno-maghiare. De altfel, Double Bind, un spectacol realizat de tandemul regizor maghir de film, Kincses Réka, şi autor dramatic român, Alina Nelega, pleacă tocmai de la experienţele personale ale actorilor români şi maghiari care trăiesc în acelaşi oraş, la Târgu Mureş.
Da, aşa este. Am descoperit că trăim în universuri paralele şi trebuie să facem un efort să comunicăm. Comunicarea nu vine de la sine pentru că sunt două culturi diferite care în mod sistematic şi sistemic sunt ţinute izolate. Acest spectacol a arătat că dacă lucrurile sunt spuse în mod direct nu sunt atât de grave pe cât par în momentul în care le ascundem. Eu pot să spun că anumite lucruri nu îmi plac la unguri, sau la colegul meu maghair, nu pentru că e maghiar, ci pentru că nu îmi plac la el şi în momentul în care spui în faţă lucrurile astea ele încetează să mai aibă aura aceea de spaimă, de frică, de suspiciune, dintr-o parte sau din cealaltă. Această directeţe a relaţiilor cred că a fost un mare câştig pentru noi, aici în teatru. (autorul dramatic Alina Nelga)
Tot ce se întâmplă în spectacolul ăsta sunt poveştile fiecăruia, reale. De exemplu am eu am făcut grădiniţa în limba maghiară. Tatăl meu fiind primul profesor român la Universitatea de Medicină şi Farmacie, fratele meu şi cu mine am fost primii copii români din grădiniţă, aşa că la trei ani vorbeam mai bine ungureşte decât româneşte, aşa că e real. ( actriţa Monica Ristea)
Naţionalismul… cred că e o generalizare să spui că toţi sunt aşa. Sunt cazuri când poate să fie adevărat dar am întâlnit şi opozitul, adică m-am întâlnit cu români frumoşi, deştepţi şi prietenoşi. (actriţa Pál Emöke)
Distribuţia spectacolului reuneşte actori români şi actori maghiari, care vorbesc fiecare în limba lor şi cel mai important, încercă să depăşească ideile preconcepute, barierele culturale, conştientizând ceea ce ne desparte pentru a construi ceea ce ne uneşte, viitorul.
http://www.teatrunational.ro/spectacole/premiere/spect/double-bind.html
Oana Cristea Grigorescu
