Drumeţ prin ţară : în căutarea piramidei din Ceahlău
Ceahlăul m-a fascinat întotdeauna datorită legendelor și misterelor care îl înconjoară. Aproape fiecare vârf, fiecare vale, fiecare stâncă are o poveste. Cine nu a auzit de legenda vârfului Toaca, legenda Dochiei sau legenda Panaghiei. Multe dintre ele au originile pierdute în istorie, de pe vremea dacilor sau chiar mai demult..
Articol editat de dan.izvoreanu, 9 martie 2015, 06:00 / actualizat: 11 martie 2015, 11:13
Astăzi, Ceahlăul este un munte străbătut de foarte mulți turiști, atât pentru accesibilitatea sa dar și pentru frumusețea, măreția și imaginile unice care ți le oferă, de la peste 1800 de metri altitudine.
Unul dintre fenomenele unice pe care Ceahlăul ți le dezvăluie este și piramida vârfului Toaca- de fapt, proiecția umbrei vârfului pe orizont, observabilă în zilele senine și cu vizibilitate bună, atât la răsărit cât și la apusul soarelui.
La doi ani de la ultima vizită în Ceahlău, iată-ne din nou, în februarie 2015, urcând către Cabana Dochia, loc de adăpost de peste 100 de ani pentru mii și mii de drumeți care au călcat în aceste locuri. Ne era dor de magnificul răsărit de Ceahlău, precum și de mărețul apus văzut de pe vârful Toaca. Și cu puțin noroc de vreme bună aveam să vedem și piramida vârfului în toată splendoarea sa. Iar așteptările nu ne-au fost înșelate.
Ne-am trezit a doua zi cu o jumătate de oră înainte ca soarele să apară de după orizont și să ne dea buna dimineața. Înarmați cu aparate foto și bine îmbrăcați ( afară erau în jur de minus 10 grade), am urcat pe un un vârf stâncos de unde aveam vizibilitate bună spre est și am așeptat nerăbdători apariția discului de foc. Nu pot descrie în cuvinte atmosfera și bucuria momentului. Parcă urma să asistăm la nașterea Universului, nu la un banal răsărit de soare. Și totuși, lumina care își schimba culoarea de la un minut la altul, liniștea tulburată doar de scârțâitul bocancilor pe zăpada înghețată, umbrele misterioase ale vârfului Toaca ce ne veghea ca un uriaș din depărtare, făceau ca totul să pară ireal, dintr-o lume cu uriași și personaje fantastice.
Așteptăm cuminți… cerul prinde culori de foc… 3, 2, 1.. gata, soarele începe să răsară și totul parcă prinde viață. Începe o nouă zi… O zi în care ne bucurăm din plin de natură, zăpadă, liniște, soare și aer curat, pe care nu ne mai săturăm să îl inspirăm.
Orele au trecut rapid și după o excursie pe platoul Ceahlăului, spre pereții Ocolașului Mare și Stînca Ghedeon, unde fotografiem un pâlc de capre negre, incepe să se însereze. Așa încât ne pregătim să urcăm pe vârful Toaca, la stația meteo, de unde vrem să admirăm apusul și să vânăm piramida pe care vârful o proiectează pe cer.
Ajungem fără probleme pe vârf și începe din nou așteptarea. Nu suntem singurii care vor să asiste la aceste spectacol al naturii, și alți turiști apar pe vârf pentru a- și lua și eu rămas bun de la o zi superbă. Soarele începe să coboare încet spre vest, peste crestele îndepărtate ale Călimanilor , dar în același timp, în partea opusă, începe să prindă contur piramida umbrei vârfului. O piramidă care crește în dimensiuni și se lungește pe linia orizontului, odată cu apusul soarelui. Este din ce în ce mai vizibilă și mai spectaculoasă- o piramidă perfectă. Meteorologul de la stație ne povestește că în luna august, la răsărit, cînd atmosfera este încărcată dimineața cu vapori și cețurile se ridică, piramida devine tridimensională și se pot distinge cu ochiul liber două laturi, făcând fenomenul și mai spectaculos.
Parcă nu ne mai săturăm să privim , când la soarele care dispare încet în zeci de culori, când la piramida formată de proiecția umbrei vârfului. Treptat, ziua este înghițită de noapte și doar frigul din ce în ce mai pătrunzător ne obligă să coborâm la lumina lanternelor și să ne întoarcem la cabană.
Pe curând, iubit Ceahlău!
Dan Izvoreanu
Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI
