De ce sunt cărţile scumpe?

Nu o dată, intrând într-o librărie, cercetând rafturile ticsite de cărţi, ne-au căzut ochii pe un volum pe care ne-am fi dorit să-l avem în biblioteca personală. Instinctiv, am luat cartea şi, înainte de a o răsfoi, ne-am uitat pe coperta a patra. La preţ, desigur. Cele câteva zeci de lei scrise pe etichetă ne-au dezarmat. Am pus cu regret cartea la loc pe raft, spunându-ne că poate la următorul salariu ne vom permite, totuşi, s-o cumpărăm. Ceea ce, din păcate, foarte rar reuşim. Împătimiţii cărţilor îşi spun deseori acest lucru: cărţile sunt prea scumpe pentru buzunarul nostru. De ce şi cum ajung cărţile să coste atât de mult l-am întrebat pe Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon.

Articol editat de dan.mosoiu, 9 februarie 2015, 08:13

„Preţul de carte se face în funcţie de un calcul. Se calculează preţul tipografic, preţul de redactare, cheltuielile pe care le are editura, regia editurii, comisionul pe care i-l acorzi librăriei… Aşa rezultă preţul care este sau mare sau mic, depinde de genul de carte, de tiraj, de importanţa cărţii, dacă sunt pagini color… Genul ăsta de carte, la 100 de pagini, să zicem, ajunge cam la 20 de lei în librărie. Costul editorial ar fi cam 7-8 lei, dar preţul total, după ce se adaugă toate cheltuielile, ajunge la 20 de lei. Comisioanele librăriilor sunt, prin contract, confidenţiale, dar tot ce vă pot spune este că sunt destul de mari, probabil şi din cauză că plătesc chirii foarte mari, li se percep impozite mari etc. În perioada interbelică librăriile practicau un comision de 10-15 la sută.

În procesul editorial, dacă este vorba de o carte complexă unde este implicat un colectiv, atunci normal că cheltuielile de editare, de tehnoredactare sunt foarte mari. Dacă este o carte normală, tipografia este este cea care costă cel mai mult. Sunt momente în care editurile fac reduceri importante şi atunci cărţile pot fi achizionate fie de pe site-ul editurii, fie din librăriile on-line. În ultima vreme s-au dezvoltat librăriile on-line care nu au o serie de cheltuieli precum librăriile clasice şi îşi permit să facă promoţii sau să vândă cărţi la preţ redus. Dar, sigur, în acest caz nu simţi farmecul, atmosfera librăriilor, nu poţi atinge cartea, nu o poţi răsfoi…”

Valentin Derevlean, coordonatorul grupului clujean de librării Librarium, ne explică, la rândul lui.

„Preţul mare al cărţii are ca principală cauză tirajul. În România, cărţile au tiraje foarte mici, şi când zic mici înseamnă între 1000-2000 de exemplare. Când vorbim de bestseller-uri mergem undeva spre 15 000, ceea ce înseamnă foarte, foarte puţin în comparaţie cu piaţa din afară unde un titlu nou sau un autor celebru e scos într-un prim tiraj de zeci de mii, ba uneori peste 100 000 de exemplare. Inevitabil, în preţul cărţii intră cheltuielile de editare, costurile tipografice, traducerea, dacă este vorba de o traducere, şi apoi comisionul librăriilor care duce la preţuri ridicate. Pot spune că librăriile noastre practică un comision între 30 şi 50 la sută. Un comision care, în general, e cam la limită, adică de multe ori nu ne acoperă cheltuielile, pentru că librăriile au nevoie de spaţii mari, ele trebuie să fie situate în centrele oraşelor şi atunci şi chiriile sunt mari. Vin apoi alte cheltuieli, impozitele… Dar dacă ne gândim la comision e destul de mare faţă de ţările din afară. Piaţa de carte nu e cea mai fericită industrie din România…

Pentru cât putem noi cumpăra dintr-un salariu mediu, cărţile sunt scumpe. Dar dacă vrei să-ţi cumperi cărţi, poţi să cumperi. Poţi să-ţi iei la promoţie un roman al unui autor recent la un preţ de 10 lei. Pe de altă parte, dacă vrei un titlu apărut acum o săptămână, acum două săptămâni, acum o lună, acela s-ar putea să coste 40 de lei. Din punctul meu de vedere mi se pare că sunt un pic cam scumpe, dar, interesant este că, atunci când un roman e 10 lei sau 5 lei, nu o să observi o creştere spectaculoasă a vânzărilor. O carte de 2,50 lei aşezată pe masa de nouăţi s-a vândut exact în acelaşi număr de exemplare ca un alt tilu care costa 30-40 de lei. De ce? Nu ştiu…”

Sunt cărţile scumpe? I-am întrebat şi pe câţiva dintre cei care, zilele trecute, cercetau rafturile de la Librarium Universităţii.

„Nu mi se par scumpe cărţile. Mai toate librăriile au standuri cu cărţi la preţ redus, aşa că dacă nu vânezi neapărat noutăţile, găseşti întotdeauna ceva de citit la preţuri accesibile. Cumpăr cărţi destul de des, o dată pe săptămână.”

 „Depinde de editură. Sunt scumpe faţă de perioada de dinainte de 1989. Bugetul a scăzut drastic. Înainte îmi permiteam o carte la 20 de lei. Acum, când este vorba de a da 20 de lei pe o carte, te uiţi foarte bine la carte şi la ce ai în buzunar.”

 „Nu cred că sunt foarte scumpe. Dacă vrei să îţi iei o carte, o cumperi, nu ai o problemă în sensul ăsta. Dacă o doreşti, o cumperi. Cumpăr destul de des.”

 „Cărţile sunt accesibile, cel puţin în acest raion de unde frecvent cumpăr. Dacă ţi le doreşti, poţi să le iei.”

 „Mie mi se par scumpe, mai ales ăstea pentru copii mici. Ia uitaţi-vă, o carte pentru copii de 5 ani la 24-30 de lei! Dar le luăm aşa cum sunt.”

Da, dacă ne raportăm la bugetul nostru, cărţile sunt scumpe. Poate şi de aceea se fac mai nou cadouri în cărţi. Un frumos obicei de care aproape uitasem. Şi încă ceva: bucuria de a cumpăra cartea pe care ţi-o doreşti este unică şi greu de descris în cuvinte.

Dan Moşoiu