Cu vorbele afară din mine
Clujul, oraş universitar, trăieşte la începutul lunii februarie febra sesiunii. Am petrecut un week-end cu spectacole de teatru, examene ale Facultăţii de Teatru şi Televiziune, la Fabrica de pensule.
Articol editat de , 9 februarie 2015, 13:00 / actualizat: 10 februarie 2015, 8:25
Două reprezentaţii cu Ghinga (în 5 şi 6 februarie), examen de master regie anul II ( profesori Radu Nica şi Miriam Cuibus), regia colectivă Leta Popescu, Andrada Lazăr şi Valentina Gabor.
Ghinga e un personaj din poeziile lui Dan Coman. Dan Coman e un prozator şi poet contemporan, iar spectacolul face parte dintr-un proiect mai mare, proiectul meu de master care se numeşte De la proză contemporană românească la spectacol, în care mi-am propus ca pe timpul masterului să dramatizez prozatorii contemporani. Acesta e fratele spectacolului Poker de la Reactor. ( regizoarea Leta Popescu).
Adaptare scenică de Oana Hodade şi a Valeriu A. Cuc, după O întâlnire cu cititorii de Dan Coman, titlul spectacolului citează volumul de poezie omonim al poetului scriitor bistriţean Dan Coman.
Propunerea lui Dan Coman e una foarte interesantă. E un comic de situaţie care vorbeşte despre felul în care îngurgităm noi, cu forţa, arta contemporană, fie ea poezie, artă plastică, ş.a.m.d. – pune regizoarea Leta Popescu.
Leta Popescu este descoperirea teatrului românesc al ultimilor doi ani, confirmată cu premiul de debut la Uniter pentru spectacolul Parallel. Acum, cu acest spectacol de master se dovedeşte o voce sigură care îşi urmează proiectele regizorale cu consecventă.
foto Robert Puțeanu
Am împărţit textul în trei mari bucăţi, care au trei regii diferite, xcare împreună ar trebui să dea acelaşi concept. Aste e interesant şi asta poate să atragă, faptul că suntem trei regizori, folosim aceeaşi distribuţie. Ghinga la asta trimite: la cum ne obligăm, înţelegem sau, trebuie să acceptăm şi să ne placă arta contemporană. (regizoarea de Leta Popescu).
Ficţiune autoreferenţială, O întâlnire cu cititorii ia ca pretext vizita poetului într-o şcoala rurală, pentru a pune în discuţie receptarea artei contemporane, educaţia, raportul societăţii cu artistul contemporan.
Punct culminant al spectacolului, serbarea copiilor actori, este şi scena regizată de Leta Popescu. Copiii recită poeziile lui Dan Coman din volumul Ghinga, basculează fabula în metaforă. Retrăim falsul festivism, ospitalitatea agresivă ce nu reuşesc să ascundă indiferenţa societăţii faţă de artist.
Avem 10, 11, 12 copii în spectacol care recită nişte poezii extraordinare…
Resimţim în spectacol, indirect, ecouri ale perioadei de dinainte de 1989, ale serbărilor omagiale. Diferenţa o face însă calitatea poeziei, care fie şi rostită de copiii care nu au vârsta pentru a înţelege ce spun, reuşeşte să ajungă la public, cu încărcătura de adevăr pe care o are doar arta.
Versurile din finalul volumului: „nu obosesc pentru că nu înţeleg nimic din ceea ce spun./ şi nu obosesc pe nimeni pentru că nu mai e nimeni./ aşa m-am născut. direct din pământ direct imposibil de urnit/ direct cu vorbele afară din mine. exact aşa./ ca oricare alt lucru pentru care el însuşi nu înseamnă nimic.” (Dan Coman, Ghinga, p. 95, ed. Vinea, 2005)
Regizoarele absolvente îşi doresc ca spectacolul să fie preluat de stagiunea permanentă , fie Linia de producţie de la Fabrica de pensule, fie cea a spaţiului Reactor de creaţie şi experiment. Ghinga e un spectacol care merită întâlnirea regulată cu publicul.
Oana Cristea Grigorescu
