Oameni de poveste: salvamontistul Vasile Cipcigan
Articol editat de dan.izvoreanu, 23 ianuarie 2015, 07:00
Eroul poveştii de astăzi este unul dintre acele exemple fericite în care pasiunea se împleteşte cu munca şi poartă acelaşi nume: muntele. Grija faţă de oameni dar şi faţă de natură l-au împins spre meseria pe care o practică de ceva vreme: cea de salvamontist .
Vasile Cipcigan a pus prima dată piciorul pe munte în urmă cu 18 ani, moment care coincidea cu majoratul. Şi se pare că a fost dragoste la prima vedere, pentru că relaţia sa cu muntele a devenit serioasă, transformată ulterior în meserie.
„La 18 ani, în 1996, am fost în Cheile Aiudului. Un prieten m-a invitat la o competiţie de orientare turistică şi acolo a fost prima dată când am făcut escaladă, când am învăţat să folosesc busola şi toate lucrurile necesare unei orientări bune pe teren accidentat. Am început în anul 2000 să activez ca voluntar la Salvamont iar din 2003 sunt angajat în cadrul Serviciului Public Judeţean Salvamont, şef de formaţie până în acest an.„
Ca orice tânăr pasionat de aventură, Vasile Cipcigan a participat la mai multe expediţii, în care, pe lângă satisfacţia cuceririi unui vârf, a învăţat să se cunoască mai bine şi să îşi testeze limitele.
„Am început cu Khan Tengri care a fost o experienţă inedită. Khan Tengri se află în Kasahstan, are 7.010 metri înălţime. Apoi am iniţiat împreună cu un prieten de-al meu proiectul “ 7 paşi pe acoperişul lumii“şi am început să facem vîrfuri de pe fiecare continent. Am început în 2010 cu Elbrus, care este în Rusia, în munţii Caucaz, apoi a urmat Aconcagua, Alaska şi vârful Denali-unde a fost cred cea mai frumoasă experienţă pe care am trăit-o pe munte. Ultimul vârf din acest proiect a fost Kilimajaro, în anul 2012 în Africa. Anul trecut am încercat împreună cu încă doi prieteni să urcăm pe un vârf de 8.000 de metri, Manaslu din Himalaya, de 8.163 de metri. Din păcate, vremea şi problemele meteo nu ne-au permis să ajungem pe vârf.”
Muntele te căleşte şi de multe ori te pune în situaţii care pot crea prietenii pe viaţă-datorită aceleeaşi pasiuni comune:
„Relaţia dintre mine şi colegii mei de pe Manaslu a fost cea mai impresionantă. Am plecat 4 străini, 4 oameni care nu ne cunoşteam prea bine şi ne-am întors 4 prieteni. Am acţionat ca o echipă, mai ales în situaţia în care era să ne pierdem echipamentul şi să rămânem fără corturi şi alte materiale.„
Vasile Cipcigan, un om care a decis sa îşi testeze limitele şi să înfrunte condiţiile grele de la mii de metri altitudine, pentru a deveni un salvamontist bun. Momentele cele mai grele din aceste expediţii dure i-au rămas, de altfel, cel mai bine întipărite în memorie:
„Cel mai greu proiect a fost cel din Alaska- Denali. Pe lângă faptul că a fost cea mai frumoasă, a fost şi cea mai dificilă expediţie. De la 2.000 de metri noi am dus totul în spate şi pe sănii. A fost prima şi ultima expediţie în care am prins şi temperaturi de minus 50 de grade.”
După fiecare călătorie a sa prin munţii împrăştiaţi pe 7 continente, Vasile Cipcigan a revenit întotdeauna acasă. Aici unde a făcut cunoştinţă pentru prima data cu muntele, care i-a rămas pentru totdeauna în suflet:
„Muntele preferat din România este Retezatul, pentru că îmi permite să fac schi de tură de o plăcere deosebită.”
Întotdeauna m-am întrebat ce-i face deosebiţi pe cei care iubesc muntele şi ce-i caracterizează. Răspunsul mi l-a dat Vasile Cipcigan:
„Probabil mai multe culori în cap. Când ajungi sus, probabil vezi mai multe lucruri. Îţi deschide o altă viziune asupra vieţii, pentru că îţi depăşeşti fiecare pas pe care zici că e ultimul, apoi mai faci unul şi până la urmă îţi depăşeşti condiţia.”
Dan Izvoreanu
