E-books sau cărți tipărite?

Controversa nu este nouă. Întrebarea însă rămâne: cărţi electronice sau cărţi pe hârtie?

Articol editat de Alina Vingan, 18 ianuarie 2015, 09:00 / actualizat: 18 ianuarie 2015, 18:18

Plăcerea mea e să răsfoiesc cartea şi nici nu-mi dau interesul foarte mult să accesez tehnica de ultima generaţie.

Citesc unele cărţi articole, mai mult de specialitate pe care le descarc de pe internet.

Cărţile electronice reprezintă un progres, dar depinde cum se vor raporta oamenii în viitor la această descoperire. Întotdeauna vor exista oameni care vor dori să simtă paginile.
(părerea câtorva clujeni întrebaţi dacă preferă cărţile electronice sau cele tipărite)

Pe o piaţă a cărţii în scădere, nu doar în România, ci la nivel mondial, mulţi s-au grăbit să anunţe dispariţia cititului în format clasic. Eu una, nu cred că va muri vreodată cartea tipărită şi nici nu voi renunţa la plăcerea de a simţi textura hârtiei, dar trebuie să mărturisesc că de când mi-am cumpărat un dispozitiv electronic conceput special pentru citit, m-am cam îndrăgostit de el.
Unu la mînă, capacitatea lui de stocare îmi dă senzaţia că am ce citi o viaţă de-acum înainte, am acces la cărţi în original, înainte de a fi traduse.

Deloc de neglijat, sînt mai ieftine şi mi-a scăzut factura la curent. Citesc pe întuneric, căci îmi pot regla lumina din interiorul e-readerului şi îmi stabilesc singură cât de mare să fie scrisul, atunci când sînt obosită şi ochii îmi joacă feste.
Acestea sunt numai cîteva argumente în favoarea cărţilor electronice.

E-book

Iniţial, am fost reticent, ca majoritatea oamenilor care sunt „clasici” undeva în străfundul inimii. Am avut o experienţă destul de ciudată acum vreun an de zile când un prieten mi-a împrumutat e-readerul său pentru că aveam de citit nişte cărţi de specialitate pe care nu le găsesc în România sau dacă le găsesc sunt prost traduse. Erau nişte cărţi luate de pe Amazon pe care trebuia să le parcurg la foc automat. A fost un prim experiment în care mi-am dat seama cât de util îmi este e-readerul, puteam citi oriunde, chiar şi noaptea, cu lumina stinsă. Aşa că după o lună am decis să îmi cumpăr şi eu unul. Îmi place, este comod, pot duce cu mine în concediu o librărie întreagă, îmi transfer cartea pe telefonul mobil dacă de exemplu am de aşteptat la doctor şi nu am e-readerul la mine. În plus, e-readerul mi-a reaprins interesul pentru lectură.
(Marian Hurducaş, fan declarat al gadgeturilor în general şi al e-readerelor, în special)

Cititorul împătimit nu va ezita când întrebi: cărţi electronice sau cărţi pe hârtie?

Carte pe hârtie, în mod hotărât, deşi răspunsul meu e nuanţat: nu pot să spun că dispreţuiesc cartea electronică, dimpotrivă, sunt posesoarea unui instrument de citit, vreau să precizez că până la urmă asta este cartea electronică, un instrument, pe când cartea pe hârtie este cu totul altceva.
De ce nu-mi place sută la sută cartea electronică? În primul rând am avut sentimentul neplăcut atunci când am fost la o întâlnire cu un scriitor român, aveam cartea lui în format electronic şi nu i-am putut cere autograf. Apoi: ce aş face eu cu toate semnele mele de carte dacă aş renunţa la cartea tipărită? Şi în al treilea rând, da, toată lumea spune că e comod, duci cu tine în vacanţă 5000 de cărţi, dar eu nu vreau să renunţ la „prostul” obicei de a-mi încărca valiza.
Î: Ai spus că este altceva cartea pe hârtie. Ce este?
R: Este cel mai bun prieten pe care îl poţi avea.

(Doina Borgovan, pasionată de lectură şi susţinătoare a cărţilor tipărite)

Nu vreau neapărat să trag o concluzie. Până la urmă, cînd e adevărat, prietenul nu te trădează: indiferent dacă pariază în continuare pe Gutenberg sau a bătut deja palma cu Amazonul.

Anca Mureșan Bota