O sărbătoare a prezentului – Ziua Culturii Naţionale
Programul manifestărilor dedicate Zilei culturii naţionale abundă în depuneri de coroane de flori la statuile din ţară ale lui Mihai Eminescu, recitaluri de poezie, expoziţii documentare în şcoli, teatre sau biblioteci, sesiuni şi simpozioane festive. Majoritatea instituţiilor publice bifează obligaţia, instituită prin legea 238 din 7 decembrie 2010, de a organiza manifestări cultural-artistice şi acţiuni social-culturale dedicate sărbătoririi acestei zile. Păcatul acestor manifestări e privirea întoarsă mai degrabă spre trecut, decât spre nevoia reflecţiei prin cultură asupra prezentului, ceea ce le aruncă în uitare a doua zi după consumarea programului.
Articol editat de , 14 ianuarie 2015, 13:32 / actualizat: 16 ianuarie 2015, 12:18
Cultura poate contribui la modelarea prezentului şi acesta e rolul acestei legi, într-o perioadă în care cuvinte ca naţiune, stat naţional, cultură naţională par a fi căzut în desuetudine. Totuşi, una din temele de meditaţie ale acestei legi ar putea fi apartenenţa la o istorie comună, politică, socială şi culturală.
Dramaturgia română nouă îşi asumă acest rol în piese multiplu premiate, publicate, montate în teatrele româneşti.
Caz generic, textul Alinei Nelega, Amalia trespiră adânc, pentru care autoarea a primit premiul Autor European al anului 2007. În 15 ianuarie Amalia respiră adânc, montarea de la Teatrul Naţional Cluj (regia Tudor Lucanu, Anca Hanu în rolul titular) se joacă la ICR Berlin. De ce e important acest text, ne spune Alina Nelega:
Eu nu vorbesc despre ororile comunismului. Eu vorbesc despre acea erodare de fiecare zi în care nici măcar ca artist nu te puteai gândi să te opui, pentru că erai prea ocupat că trebuie să respiri ca să supravieţuieşti. Un lucru despre care eu cred că s-a vorbit prea puţin, nu numai în literatura şi cultura română, ci în general în cultura europeană. Întotdeauna s-a aşteptat de la noi, cei care am trăit în comunism să avem dizidenţe, să plecăm, să protestăm. De ce nu a existat dizidenţă interioară în România, de ce n-a existat samizdat? Oare de ce? Acestea cred că sunt întrebări care ne preocupă pe toţi şi eu am încercat să răspund, să ridic această problemă într-o piesă de teatru. Eu cred că pentru a avea acces la libertate şi a te opune într-adevăr unei ordini care te apasă şi te sufocă trebuie mai întâi de toate să înveţi ce e libertatea, să înveţi să respiri. (autorul dramatic Alina Nelega despre Amalia respiră adânc).
Alt caz generic al unui spectacol de teatru care vorbeşte despre identitate, pericolul pierderii identităţii, discriminare şi dezbinare în societatea românescă de azi este spectacolul Solitaritate realizat de Gianina Cărbunariu la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu în proiectul european Cities on Stage/Oraşe pe scenă.
Eu sunt foarte interesată în spectacolele mele de acest trecut recent. În multe din spectacolele pe care le-am făcut în ultimii ani tema unui trecut recent neclarificat apare, cumva. Sunt teme care preocupă în acelaşi timp pe foarte multă lume... spune regizorul şi autorul spectacolului Solitaritate, Gianina Cărbunariu.
Prima reprezentaţie a spetcacolului din această stagiune are loc în 15 ianuarie, de la ora 19, la sala mare a Teatrului Naţional Radu Stanca. IAr ziua aleasă nu e întâmplătoare pentru că teatrul şi-a dorit ca de Ziua Culturii Naţonale să ofere publicului un spectacol care propune o reflecţie asupra prezentului.
Solitaritate a fost prezentat în secțiunea oficială a Festivalului de la Avignon din 2014, fiind nominalizat de presa de specialitate ca unul dintre spectacolele emblematice ale ediţiei iar la sfârșitul lunii ianuarie spectacolul „Solitaritate” va pleca într-un important turneu european, la Madrid și Bruxelles, realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român. Astfel, la Teatro de la Abadia din Madrid vor avea loc două reprezentaţii ale spectacolului „Solitaritate”, în 23 şi 24 ianuarie, iar la Théâtre National de la Communauté Française de Belgique din Bruxelles au fost programate patru reprezentaţii, în 28, 29, 30 şi 31 ianuarie 2015.
Oana Cristea Grigorescu
