415 ani de la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia
La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra călare în Cetatea de scaun a Crailor ardeleni, capitala principatului autonom al Transilvaniei, Alba Iulia.
Articol editat de cristina.rusu, 1 noiembrie 2014, 08:00
După victoria de la Şelimbăr din 28 noiembrie, Mihai Viteazul era întâmpinat la Sebeş, unde era aşezată tabăra, de către Demetrius Napragy, episcopul romano-catolic al Albei Iulia şi de către nobili din Transilvania care l-au rugat să primească cheia Cetăţii de scaun a Ardealului. (Ioan Bâscă, profesor).
Istoricul Nicolae Bălcescu, în „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” ne descrie în cuvinte alese acest eveniment: <<Într-aceea, Mihai-Vodă, ridicându-și tabăra de la Sibiu, înaintă cu încetul spre Alba-Iulia. Prin toate orașele pe unde trecu în cale, locuitorii alerga înainte-i cu daruri, slobozind puști în semn de veselie și primindu-l cu mare dragoste și entuziasm. Apropiindu-se de Alba, locuitorii orașului și ai județului îl întâmpinară cale de o leugă (2200 de metri) înainte cu multă cinste și daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Naprasdi, încunjurat de tot clerul său. El felicită în numele poporului pe domn de sosirea sa, urându-i tot felul de fericiri, o domnie vecinică asupra țării Ardealului, ce el dobândise cu sabia, o viață îndelungată și izbânzi multe, care să se adaoge unile peste altele. În aceeași zi, luni 1 noiemvrie, Mihai-Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardealului….Întrarea s-a făcut prin poarta Sf. George. De la această poartă până la palatul domnesc,sta înșirați ostașii de ambe părțile uliței în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popor. Înainte venea episcopul și clerul său, isnafurile (corporațiile) orașului, apoi o bandă de muzică ce se compunea de opt trâmbițe, care cu multă armonie modula sonurile lor, de atâtea tobe de oțel pre obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute și flașnete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreț cal alb. Opt paji învestiți cu mare eleganță încunjura calul domnului. Înaintea lui opt seizi duceau de frâu opt cai acoperiți cu șele prețioase, lucrate cu aur și argint, și împodobiți cu pene mari. Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu aur; o manta lungă albă de mătase țesută cu fir, având pe de lături țesuți vulturi de fir; tunică albă de aceeași materie, lungi ciorapi de mătase albi, garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben; de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur și rubine. O ceată de zece lăutari țigani urma îndată după domn, cântând imnuri naționale. Apoi venea o mulțime de boieri și ofițeri străluciți, toți călări, și o numeroasă trupă de soldați. Lângă domn se ducea steagurile lui Andrei Bathori luate în bătălie. Ele era desfăcute și plecate spre pământ, spre semn că Ardealul e supus. Astfel, în mijlocul concertului trâmbițelor, tobelor și altor instrumente, la sunetul clopotelor și vuietul tunurilor, la care se unea strigările de bucurie ale poporului, intră Mihai în capitala Ardealului și trase la palatul domnesc…>> (Nicolae Bălcescu, istoric)
Peste câteva zile, Mihai Viteazul se intitula Domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului. A fost primul pas spre prima unire politică a ţărilor române, unire care se înfăptuieşte peste un an, în 27 mai 1600, când Mihai Viteazul, după ce ocupase şi Moldova, se intitulează într-un document aflat la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia: << Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei>>”.
Cezar Firu
