Internetul şi depresia

Fiinţa umană are capa­cităţi nelimitate de adaptare, dar aceste capacităţi, ca să se poată exprima, au nevoie de timp. Dezvoltarea tehnologică a mijloacelor de comunicare creşte în proporţie geometrică, iar capacitatea noastră de adap­tare rămâne lineară.

Articol editat de Alina Vingan, 28 octombrie 2014, 08:10

În faţa ritmului infernal al tehnologiei ne trezim neputincioşi. Acum, indiferent unde suntem, suntem conectaţi permanent la toată in­formaţia mondială. Or, omul nu este proiectat să recepteze toată această informaţie, pentru că sistemul lui nervos îl obligă să raporteze totul la sensibilitate. Şi, brusc, i se pare că lumea devine ameninţătoare. Nu sunt mai multe nenorociri ca înainte, doar că acum suntem mereu la curent cu ele…susţine Dr. psihiatru Florin Tudose, într-un articol apărut în Formula AS)

Ne îndreptăm spre o civilizaţie virtuală. Omul pri­mitiv a trăit într-o civilizaţie a ima­ginii supra­puse pe un conţinut. Faţă de acest con­ţinut, mintea omenească a construit imaginarul: o lume de vise, imagini, proiecţii, închipuiri.

Acum, în aceste vremuri, ni se livrează perma­nent, pe stradă, la te­le­vizor, pe internet tot felul de imagini prefa­bricate, modele, iar în astfel de situaţii, personalitatea noastră şi imaginaţia nostră slăbesc şi tot mai slabă va deveni şi capacitatea noastră de a visa, de a crea scade şi ea (Dr. psihiatru Florin Tudose)

Chiar dacă internetul este peste tot nu ştim cât de mult îi place creierului nostru acest mediu. Fie că îl agreează, fie că nu, un lucru e sigur: îl con­damnă la lene, oferindu-i toate informaţiile de-a gata, împachetate într-un mod agreabil pentru ochi.

Medicul psihiatru compară internetul cu un drog: …sen­zaţia nu mai vine de unde ar trebui să vină, adică din­spre sim­ţuri spre creier, unde creierul să o prelu­creze. Drogul (ca şi internetul) în­trerupe acest circuit nor­mal, iar plă­cerea se creează direct în creier, nu mai are o sursă reală, nu mai re­zultă din simţuri, din con­tactul cu lu­mea adevărată, ci din efectul unei substan­ţe chi­mice asupra creierului, care ne dă senzaţii artificiale.

Starea de depresie este caracterizată de Anhedonia, adică de lipsa plă­cerii. Dar dacă lucrurile care ne făceau plăcere nu ne mai interesează, nici activităţile care ne bucurau…cititul, sexul, călăritul, sta­tul cu prietenii, va­canţele etc…atunci îşi face loc DEPRESIA! Internetul ne uniformizează, ne face să ne pier­dem identitatea, personalitatea, să semănăm unii cu alţii (Dr. psihiatru Florin Tudose).

Atenţie…nu trebuie să confundaţi tristeţea cu depresia. Tristeţea, ca sentiment, poate să fie o sursă fertilă pentru creaţie şi e cu totul altceva.

Alina Nechita