Fericirea se măsoară la Cluj

Am întâlnit clujeni fericiţi! Cu această constatare aş începe reportajul dedicat fericirii un subiect atât de puţin palpabil dar care ne frământă pe fiecare:

Articol editat de cristina.rusu, 27 octombrie 2014, 15:57

Credeţi-mă că am şi uitat cum arată fericirea. Fericit nu pot să spun că sunt, pentru că mi-a decedat soţia. Din punct de vedere material să fii satisfăcut, pentru că de aici pleacă toate problemele. 

Sunt mulţumit de tot ce am, soţie, un copil, bani nu prea mulţi dar cât să ne ajungă, totul e să fi mulţumit cu cât ai.

Nu mai putem de fericire în sensul că umblăm la medici dintr-un loc în altul şi plătim asigurări degeaba. Dacă nu dai la medic, nimeni nu te bagă în seamă. Putem să fim fericiţi într-o ţară ca asta?!

Viaţa e grea, ce să mă facă fericit? Un salariu mai bun poate.

Am o viată fericită, urmează să mă căsătoresc, s-a ivit şi o nouă oportunitate de job, mă simt împlinită şi atunci şi fericirea vine.

Când toate lucrurile merg bine, trebuie să fii fericit!

În clipa de faţă mă simt foarte împlinită, ingredientele fericirii sunt: să nu te compari cu alţii, să fii tu însăţi şi să nu trăieşti din ceea ce spun alţii. Fericirea are legătură şi cu Dumnezeu, este un loc gol pe care dacă nu-l umplem cu Dumnezeu, nu-l putem umple cu nimic.

Si dacă poeţii şi filosofii nu au reuşit să definească satisfăcător fericirea, un licăr de speranţă ne-a dat maestrul indian Mucul Pal, prezent la festivalul Zen din Cluj. El ne-a oferit o perspectivă personală aparte asupra conceptului:

Viaţa trebuie trăită într-o manieră detaşată, ca pe o călătorie, trebuie savurat fiecare moment. Trebuie să regăsim  bucuria de a trăi, altfel am trăi degeaba. Dacă te bucuri doar de achiziţia de bunuri sau de plăcerile fizice, nu poţi să atingi starea evoluată a minţii. Ne blocăm  în domeniul simţurilor mai degrabă decât în minte, care de fapt este sediul bucuriei. Deci, trebuie să evoluăm de la fericirea trupească la bucuria psihică, la fericirea interioară, şi pentru asta trebuie să ne antrenăm să vedem numai partea plină a paharului, să respingem negativismul din viaţă, să acceptăm suferinţa ca pe o etapă în viaţă, pentru că dacă ne lăsăm absorbiţi de asemenea lucruri negative, vom pierde bucuria care urmează întotdeauna suferinţei. La antipodul  fericirii e suferinţa de care nu e scutit nimeni. Suferinţa e reversul aceleeaşi  monede care este viaţa. Suferinţa e doar în mintea noastră, suferim pentru că ne simţim vinovaţi sau pedepsiţi pentru ceva. Dar pedeapsa şi recompensa sunt două lucruri ciclice, totul e ciclic în viaţă, deci fii pozitiv în suferinţă pentru că ştii că ea va avea un sfârşit. Trebuie să  ai curajul să zâmbeşti chiar în cea mai mare suferinţă, să ai o stare de graţie chiar dacă eşti  sub presiune. Dacă îmi accept  durerea, nu mă va mai durea. Boala şi suferinţa sunt legate de procesul de reabilitare a Eului, ce se va întâmpla mâine trece prin ziua de azi şi dacă nu trăiesc cum trebuie azi, intru în conflict cu ziua de mâine. Trebuie să fim conştienţi că sunt mai multe lucruri pentru care trebuie să fim recunoscători că existăm, decât pentru cele care suntem supăraţi. Fiecare trebuie să descopere viaţa, fericirea, să vadă ambele feţe ale monedei. A fi sau a nu fi fericit e întrebarea căreia îi căutăm cu toţii răspunsuri. Unii cred că l-au găsit, alţii îl mai caută dar cei din urmă nu trebuie să dispere, pentru că viaţa ne-a dovedit că are pentru fiecare ceva bun pus de o parte. (Mucul Pal, maestrul indian)

Ovidiu Moldovan