Premierele toamnei la Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Agenţia matrimonială desfiinţată, vecină cu biroul de angajări creează contextul confuziei: trei fraţi provinciali, dornici să îşi găsească soţi parizieni, nimeresc slugi în casa medicului de boli nervoase Saint-Galmier. Qui pro quo-ul (confuzia personajelor) dă curs unor situaţii comice, ritmate de decorul pereţilor batanţi în scene scurte, cinematografice. Cheia spectacolului e reglajul fin al jocului actoricesc, antrenat de o poveste banală care amorsează mecanismul comic:
Articol editat de , 6 octombrie 2014, 13:02 / actualizat: 6 octombrie 2014, 15:58
Premiera a fost pentru mine ca un tren care a trecut peste mine şi nici nu ştiu cum s-a întâmpat. Cred că ne trebuie exerciţiul de a juca spectacolul şi cu fiecare reprezentaţie va fi din ce în ce mai uşor.
Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la spectacol pentru că ştiam numele lui Alexandru Dabija din teatrul românesc. Când am văzut cât de simplu, cât de om este, că îi place să luceze, îi place să fie cu actorii, pentru mine a fost o mare revelaţie să cunosc omul (actriţa Csilla Albert, intrepreta rolului Laure).
General apreciat ca dramaturg al comediei uşoare, Geroges Feydeau e reevaluat azi ca precursor al suprarealismului, dadaismului sau chiar al teatrului absurdului, sugestie susţinută regizoral şi scenografic, mai ales de scena finală a băii din sanatoriul de boli nervoase.
La teatru se întâlnesc comicul şi tragedia vieţii. Despre tragedie vorbeşte Cel care închide noaptea, a doua premieră a sfârşitului de săptămână, care o aduce pentru prima dată pe regizoarea Nona Ciobanu la teatrul clujean cu un concept original de spectacol (semnează scenariul, regia şi scenografia).
Am mai făcut acest spectacol la Teatrul Naţional de la Maribor (Slovenia). Ideea nu a fost a mea, directorul de la Maribor mi-a propus un spectacol după filmul controversat Portarul de noapte, de Liliana Cavani. Am vrut să spun această poveste pornind de la cele două personaje principale. În film toată ţesătura este foarte complexă, dar asta în teatru cere un gând articulat, şi nu e uşor de făcut.
Iubirea imposibilă dintre un ofiţer SS şi o tânără deţinută într-un lagăr nazist, vorbeşte despre relaţia interşanjabilă dintre victimă şi călău, despre vinovăţie şi răzbunare, despre a trăi cu conştiinţa împovărată de crimă.
Personajul este o femeie care a avut un trecut foarte greu; pentru ea ar fi fost mai uşor să nu supravieţuiască, dar acum trebuie să care acest trecut cu ea. Când intră în camera de hotel, asistăm la un fel de răzbunare faţă de Max şi faţă de sine. Spune actriţa Enikő Györgyjakab, interpreta rolului principal, Hanna.
Nona Ciobanu a adus un text foarte scurt; a spus că acest spectacol se poate face şi fără text. Noi am experimentat tot ce poate conţine o situaţie şi am improvizat. Nu ne-a fost teamă, am fost chiar curajoşi, împreună cu Gabor Viola, interpretul rolului Max.. (actriţa Enikő Györgyjakab)
Cuvântul, ambalat în mişcarea scenică, susţinut de proiecţia video şi de sunet, transformă camera de hotel a reîntâlnirii celor doi în spaţiul memoriei, al confruntării cu destinul tragic, însemnat ireversibil de istorie. Performance-ul e mai presus de toate o poveste umană, despre seducţie şi refuz, despre morala înfrântă de sentiment. O poveste aproape biblică, a Salomeei, vinovate de a fi cerut şi primit capul lui Johann. Un act ce face din victimă aliata călăului, o farsă a istoriei care se joacă astfel cu destinele.
Oana Cristea Grigorescu
