Transilvania văzută la radio: Satul din inima oraşului Cluj Napoca
În anul 1929, etnograful Romulus Vuia aducea primele construcţii din câteva sate transilvănene, punând bazele primului muzeu în aer liber din România. Gospodării ţărăneşti tradiţionale reprezentative pentru zone etnografice distincte din Transilvania , instalaţii tehnice şi ateliere ţărăneşti, datând din sec. XVIII-XX, te duc cu gândul la vremuri de mult trecute.
Articol de Carmen Sas, 8 august 2014, 12:42 / actualizat: 8 august 2014, 23:49
Veşnicia s-a născut la sat, spunea Lucian Blaga, locul în care timpul trece greu şi nu are putere să şteargă amintirea strămoşilor noştri . Povestea satului românesc o puteţi descoperi în parcul din inima oraşului, în Parcul Etnografic Romulus Vuia.
În anul 1929, etnograful Romulus Vuia aducea primele construcţii din câteva sate transilvănene, punând bazele primului muzeu în aer liber din România. Gospodării ţărăneşti tradiţionale reprezentative pentru zone etnografice distincte din Transilvania , instalaţii tehnice şi ateliere ţărăneşti, datând din sec. XVIII-XX, te duc cu gândul la vremuri de mult trecute.
Prima oprire o facem la o moară de minereu
Acest tip de instalaţie era frecvent întâlnită, până spre mijlocul secolului trecut, pe toată Valea Arieşului, în triunghiul aurifer menţionat de către specilişti, în zona largă în care minereul de aur era prezent. (Silvestru Peteac – muzeograf)
Alături de instalaţia de prelucrarea a minereului de aur pot fi văzute şi instalaţii de prelucarea lemnului şi fierului, de prelucrare a ţesăturilor din lână, a lutului, a pietrei , de măcinarea cerealelor şi de obţinere a uleiului comestibil.
Gospodăriile ţărăneşti ce pot fi văzute în muzeu au fost atent selecţionate şi sunt reprezentative pentru zonele etnografice distincte din Transilvania secolelor XVII-XX: Maramureş, Oaş, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munţilor Apuseni, Depresiunea Călăţele, Bran, Bistriţa, Secuime şi Gurghiu.
Vedeta muzeului este o biserică adusă dintr-un sat sălăjean numit Cizer, datată 1773, ea a fost construită de către o echipă de dulgheri îndrumată de Horea, principalul conducător al Răscoalei Ţăranilor Români din 1784. (Silvestru Peteac – muzeograf)
Atât biserica din Cizer cât şi celelalte biserici aflate în incinta Parcului Etnografic “Romulus Vuia”, pot fi vizitate.
Locul care marchează mijlocul muzeului este “o dugeană de joc”, cum îi spun ţăranii din Năsăud, un pavilion după modelul celui urban, în Oaş se numesc “ciuperci”, ciuperca de joc, în Maramureş se întâlneşte termenul de “joc la şopru”. În Zona Năsăudului, zona Ardealului de Sud se găsesc aceste pavilioane de joc construite după modelul celui urban. Este o construcţie cu foarte multe laturi, cu o structură făcută din lemn acoperită cu şindrilă. (Silvestru Peteac – muzeograf)
Alături de muzeograful Silvestru Peteac v-am prezentat o scurtă poveste a satului românesc. Tot ceea ce ne aparţine mai deplin şi este crescut mai viu, în sat se află! Vizitând Parcul Naţional Etnografic “Romulus Vuia”, veţi face o călătorie în timp, aflând lucruri interesante despre strămoşii noştri.
Rodica Tulbure